Marcum 4
1 Et iterum cœpit docere ad mare: et congregata est ad eum turba multa, ita ut navim ascendens sederet in mari, et omnis turba circa mare super terram erat:
Și a început din nou să învețe pe malul mării. S-a adunat la El o mare mulțime, așa că a intrat într-o corabie în mare și a șezut jos. Toată mulțimea era pe uscat, lângă mare.
2 et docebat eos in parabolis multa, et dicebat illis in doctrina sua:
El i-a învățat multe lucruri în parabole și le spunea în învățătura sa:
3 Audite: ecce exiit seminans ad seminandum.
“Ascultați! Iată, agricultorul a ieșit să semene.
4 Et dum seminat, aliud cecidit circa viam, et venerunt volucres cæli, et comederunt illud.
În timp ce semăna, o parte din sămânță a căzut pe drum, iar păsările au venit și au mâncat-o.
5 Aliud vero cecidit super petrosa, ubi non habuit terram multam: et statim exortum est, quoniam non habebat altitudinem terræ:
Alte semințe au căzut pe un teren stâncos, unde era puțin pământ, și imediat au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc.
6 et quando exortus est sol, exæstuavit: et eo quod non habebat radicem, exaruit.
Când a răsărit soarele, s-a pârjolit; și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 Et aliud cecidit in spinas: et ascenderunt spinæ, et suffocaverunt illud, et fructum non dedit.
Alții au căzut între spini, iar spinii au crescut și l-au înăbușit, și nu a dat niciun rod.
8 Et aliud cecidit in terram bonam: et dabat fructum ascendentem et crescentem, et afferebat unum triginta, unum sexaginta, et unum centum.
Altele au căzut în pământ bun și au dat rod, crescând și înmulțindu-se. Unii au produs de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori, iar alții de o sută de ori mai mult.”
9 Et dicebat: Qui habet aures audiendi, audiat.
El a spus: “Cine are urechi de auzit, să audă.”
10 Et cum esset singularis, interrogaverunt eum hi qui cum eo erant duodecim, parabolam.
Când a rămas singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre pilde.
11 Et dicebat eis: Vobis datum est nosse mysterium regni Dei: illis autem, qui foris sunt, in parabolis omnia fiunt:
El le-a spus: “Vouă v-a fost dat misterul Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară, toate lucrurile se fac în parabole,
12 ut videntes videant, et non videant: et audientes audiant, et non intelligant: nequando convertantur, et dimittantur eis peccata.
pentru ca “văzând să vadă și să nu priceapă, și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte păcatele”.”
13 Et ait illis: Nescitis parabolam hanc? Et quomodo omnes parabolas cognoscetis?
El le-a zis: “Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege toate parabolele?
14 Qui seminat, verbum seminat.
Fermierul seamănă cuvântul.
15 Hi autem sunt, qui circa viam, ubi seminatur verbum, et cum audierint, confestim venit Satanas, et aufert verbum, quod seminatum est in cordibus eorum.
Cei de pe drum sunt cei în care este semănat cuvântul; și când au auzit, îndată vine Satana și ia cuvântul care a fost semănat în ei.
16 Et hi sunt similiter, qui super petrosa seminantur: qui cum audierint verbum, statim cum gaudio accipiunt illud:
Aceștia, la fel, sunt cei semănați pe locurile stâncoase, care, când au auzit cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie.
17 et non habent radicem in se, sed temporales sunt: deinde orta tribulatione et persecutione propter verbum, confestim scandalizantur.
Ei nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt de scurtă durată. Când apare opresiunea sau persecuția din cauza cuvântului, imediat se poticnesc.
18 Et alii sunt qui in spinas seminantur: hi sunt qui verbum audiunt,
Alții sunt cei care sunt semănați printre spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul,
19 et ærumnæ sæculi, et deceptio divitiarum, et circa reliqua concupiscentiæ introëuntes suffocant verbum, et sine fructu efficitur. (aiōn g165)
dar grijile acestui veac, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri care intră în el înăbușă cuvântul și acesta devine neînsuflețit. (aiōn g165)
20 Et hi sunt qui super terram bonam seminati sunt, qui audiunt verbum, et suscipiunt, et fructificant, unum triginta, unum sexaginta, et unum centum.
Cei care au fost semănați pe pământ bun sunt cei care aud cuvântul, îl acceptă și fac rod, unii de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori și alții de o sută de ori.”
21 Et dicebat illis: Numquid venit lucerna ut sub modio ponatur, aut sub lecto? nonne ut super candelabrum ponatur?
El le-a zis: “Oare se aduce o lampă pentru a fi pusă sub coș sau sub pat? Nu este pusă pe un suport?
22 Non est enim aliquid absconditum, quod non manifestetur: nec factum est occultum, sed ut in palam veniat.
Căci nimic nu este ascuns, decât ca să fie făcut cunoscut, și nimic nu a fost făcut secret, decât ca să iasă la lumină.
23 Si quis habet aures audiendi, audiat.
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
24 Et dicebat illis: Videte quid audiatis. In qua mensura mensi fueritis, remetietur vobis, et adjicietur vobis.
Și le-a zis: “Luați aminte la ce auziți. Cu orice măsură veți măsura, vi se va măsura și vouă; și vouă, celor ce ascultați, vi se va da mai mult.
25 Qui enim habet, dabitur illi: et qui non habet, etiam quod habet auferetur ab eo.
Căci oricui are, i se va da mai mult; iar celui care nu are, chiar și ceea ce are i se va lua.”
26 Et dicebat: Sic est regnum Dei, quemadmodum si homo jaciat sementem in terram,
El a zis: “Împărăția lui Dumnezeu este ca și cum un om ar arunca sămânță pe pământ,
27 et dormiat, et exsurgat nocte et die, et semen germinet, et increscat dum nescit ille.
și ar dormi și s-ar scula zi și noapte, iar sămânța ar răsări și ar crește, fără să știe cum.
28 Ultro enim terra fructificat, primum herbam, deinde spicam, deinde plenum frumentum in spica.
Pentru că pământul dă roade de la sine: mai întâi firul, apoi spicul, apoi bobul plin în spice.
29 Et cum produxerit fructus, statim mittit falcem, quoniam adest messis.
Dar când rodul este copt, îndată se pune secera, pentru că a venit secerișul.”
30 Et dicebat: Cui assimilabimus regnum Dei? aut cui parabolæ comparabimus illud?
El a zis: “Cum vom asemăna noi Împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă o vom ilustra?
31 Sicut granum sinapis, quod cum seminatum fuerit in terra, minus est omnibus seminibus, quæ sunt in terra:
Este ca un grăunte de muștar, care, deși este mai mic decât toate semințele care sunt pe pământ,
32 et cum seminatum fuerit, ascendit, et fit majus omnibus oleribus, et facit ramos magnos, ita ut possint sub umbra ejus aves cæli habitare.
totuși, după ce este semănat, crește și devine mai mare decât toate ierburile și scoate ramuri mari, încât păsările cerului pot să se adăpostească la umbra lui.”
33 Et talibus multis parabolis loquebatur eis verbum, prout poterant audire:
Cu multe pilde ca acestea le spunea cuvântul, după cum puteau ei să-l audă.
34 sine parabola autem non loquebatur eis: seorsum autem discipulis suis disserebat omnia.
Fără o pildă nu le vorbea; dar în particular, discipolilor Săi le explica totul.
35 Et ait illis in illa die, cum sero esset factum: Transeamus contra.
În ziua aceea, când s-a făcut seară, le-a zis: “Să trecem dincolo.”
36 Et dimittentes turbam, assumunt eum ita ut erat in navi: et aliæ naves erant cum illo.
Lăsând mulțimea, l-au luat cu ei, așa cum era, în barcă. Și alte bărci mici erau cu el.
37 Et facta est procella magna venti, et fluctus mittebat in navim, ita ut impleretur navis.
S-a iscat o furtună mare de vânt și valurile băteau în barcă, atât de mult încât barca era deja plină.
38 Et erat ipse in puppi super cervical dormiens: et excitant eum, et dicunt illi: Magister, non ad te pertinet, quia perimus?
El însuși era în pupa, dormind pe pernă; l-au trezit și l-au întrebat: “Învățătorule, nu-ți pasă că suntem pe moarte?”
39 Et exsurgens comminatus est vento, et dixit mari: Tace, obmutesce. Et cessavit ventus: et facta est tranquillitas magna.
El s-a trezit, a mustrat vântul și a zis mării: “Pace! Liniștește-te!” Vântul a încetat și a fost o mare acalmie.
40 Et ait illis: Quid timidi estis? necdum habetis fidem?
El le-a zis: “De ce vă este atât de frică? Cum se face că nu aveți credință?”.
41 et timuerunt timore magno, et dicebant ad alterutrum: Quis, putas, est iste, quia et ventus et mare obediunt ei?
Ei s-au înspăimântat foarte tare și ziceau unul către altul: “Cine este Acesta, încât și vântul și marea Îl ascultă?”
