Lucam 7
1 Cum autem implesset omnia verba sua in aures plebis, intravit Capharnaum.
Kănd u fost gata ku svatu šje svite alu lumi, jăl u mers ăm varuš dă Kafarnaum.
2 Centurionis autem cujusdam servus male habens, erat moriturus: qui illi erat pretiosus.
Akulo are stotnik kari ave sluga pă kari ăl cjenile šă kari are aša bičag dă are pă morči.
3 Et cum audisset de Jesu, misit ad eum seniores Judæorum, rogans eum ut veniret et salvaret servum ejus.
Stotnik u auzăt da Isus šă u mănat pă orikic Židov kari asre glavni la jăl, šă să să arožji, să vijă să ăntremi pă sluga aluj.
4 At illi cum venissent ad Jesum, rogabant eum sollicite, dicentes ei: Quia dignus est ut hoc illi præstes:
Jej ur vinjit la Isus šă să aruga tari la jăl să vijă. Jej u zăs: “Omusta anume zaslužulešći să fašj aje păntru jăl
5 diligit enim gentem nostram, et synagogam ipse ædificavit nobis.
daje kă plašji pă narodu anostru, šă jăl ăj ala kari u făkut sinagogă păntru noj.”
6 Jesus autem ibat cum illis. Et cum jam non longe esset a domo, misit ad eum centurio amicos, dicens: Domine, noli vexari: non enim sum dignus ut sub tectum meum intres:
Isus u mers ku jej. Šă jăl no mers dăparći dă la kasa, kănd stotnik u mănat pă urtašji aluj să zăkă: “Domnu, nu či činji să vij ăm kasa ame kă ju nu mes vredan să vijă tu dăsup krovu amnjov!
7 propter quod et meipsum non sum dignum arbitratus ut venirem ad te: sed dic verbo, et sanabitur puer meus.
Kă njiš ju nu mă smatralăsk kă mes vredan să vjuv la činji. Aša numa ză vorba dă pă loku hunđi ješć šă sluga amnjov u fi ăntrimat.
8 Nam et ego homo sum sub potestate constitutus, habens sub me milites: et dico huic, Vade, et vadit: et alii, Veni, et venit: et servo meo, Fac hoc, et facit.
Kă šă ju mes kătănă kari trăbă să apukă zapovjedur dă la vođa amnjov, ka kum am kătănj dăsupă minji kari trăbă să mă askulči. Ju kănd zapovijedalaskă alu unu: ‘Dući!’, šă jăl merži, šă alu aluje: ‘Hajdi!’, šă jăl vinji, šă alu sluga amnjov kănd ăj zăk: ‘Fă asta!’, šă jăl fašji.”
9 Quo audito Jesus miratus est: et conversus sequentibus se turbis, dixit: Amen dico vobis, nec in Israël tantam fidem inveni.
Kănd Isus u auzăt aje šje u zăs, jăl su ămirat, šă su ăntors la gărmadă šje ăl sljedile šă jăl lju zăs: “Ju vă zăk kă njiš pă unu Židov dăm Izrael nam aflat ku dăstafel vjeră!”
10 Et reversi, qui missi fuerant, domum, invenerunt servum, qui languerat, sanum.
Kănd heje mănac dăla stotnik su ăntors akasă, jej or aflat pă sluga sănătos.
11 Et factum est: deinceps ibat in civitatem quæ vocatur Naim: et ibant cum eo discipuli ejus et turba copiosa.
Dă pă aje, Isus u mers ăm varuš šje să čamă Nain. Učenici aluj šă gărmadă dă lumi umbla dă pă jăl.
12 Cum autem appropinquaret portæ civitatis, ecce defunctus efferebatur filius unicus matris suæ: et hæc vidua erat: et turba civitatis multa cum illa.
Ali kum ur vinjit dă apropi la uša dă varuš, u văzut kum dušje pă om mort să ăl ăngropi. Mumăsa alu omula mort are vădoja, šă je ave čar unu fišjor. Šă la mărmănči măržje multă lumi.
13 Quam cum vidisset Dominus, misericordia motus super eam, dixit illi: Noli flere.
Kănd u văzutu Domnu, jăl ave milă, šă ju zăs: “Nu plănžji.”
14 Et accessit, et tetigit loculum. (Hi autem qui portabant, steterunt.) Et ait: Adolescens, tibi dico, surge.
Atunšje jăl u pus măna pă kărpašo, šă ominji šje ăl dušje u stat. Atunšje jăl u zăs: “Fišjorulji, ju ac zăk: ‘Skolăći!’”
15 Et resedit qui erat mortuus, et cœpit loqui. Et dedit illum matri suæ.
Šă omu mort su skulat šă su apukat să svitaskă šă Isus lu datălă la mumăsa.
16 Accepit autem omnes timor: et magnificabant Deum, dicentes: Quia propheta magnus surrexit in nobis: et quia Deus visitavit plebem suam.
Mari frikă u kăzut pă jej toc šă su apukat să hvalalaskă pă Dimizov, šă zăšje: “Mari prorok u vinjit ăntri noj! Dimizov u vinjit să ažuči alu lume aluj.”
17 Et exiit hic sermo in universam Judæam de eo, et in omnem circa regionem.
Šă hiru dă asta u mers ăm Judeja šă okolo.
18 Et nuntiaverunt Joanni discipuli ejus de omnibus his.
Učenici alu Ivan ăj spunje dă kutotu šje să događale. Kapu Ivan u čimat pă doj učenikur aluj
19 Et convocavit duos de discipulis suis Joannes, et misit ad Jesum, dicens: Tu es qui venturus es, an alium exspectamus?
šă lju mănat la Domnu să ăl ăntrebi: “Ješć tu ala kari Dimizov u zăs kă trăbă să vijă ili trăbă să aščiptănj pă altu?”
20 Cum autem venissent ad eum viri, dixerunt: Joannes Baptista misit nos ad te dicens: Tu es qui venturus es, an alium exspectamus?
Kănd u ažuns jej la Isus, jej u zăs kă Ivan šje bučază nju mănat să či ăntribănj: “Ješć tu ala kari Dimizov u zăs kă trăbă să vijă ili trăbă să aščiptănj pă altu?”
21 (In ipsa autem hora multos curavit a languoribus, et plagis, et spiritibus malis, et cæcis multis donavit visum.)
Isus baš ăntrima atunšje pă multă lumi dăm bičišugur, mukur šă lji oslobodule dăm rov duh, šă alu mulc ominj orb lji dăđe să vadă dăm tot sufljitu.
22 Et respondens, dixit illis: Euntes renuntiate Joanni quæ audistis et vidistis: quia cæci vident, claudi ambulant, leprosi mundantur, surdi audiunt, mortui resurgunt, pauperes evangelizantur:
Isus lju ăntors vorba: “Dušjec ăm napoj la Ivan šă spunjecăj šje ac văzut šă ac auzăt, šje ăm făkut: kă orbi ăs ăntrimac, šă poći viđe, šlagărzăci poći umbla, gubavci să čistilešči, šă surži poći să audă, morci să skolă ăm kust, šă alu sărašj propovijedalešči Hir fălos.
23 et beatus est quicumque non fuerit scandalizatus in me.
Šă blagoslovulit ăj om kari nu află njimika ăm minji šje poći uvredălaskă.”
24 Et cum discessissent nuntii Joannis, cœpit de Joanne dicere ad turbas: Quid existis in desertum videre? arundinem vento agitatam?
Kănd u fužjit glasnici alu Ivan ăndărăt, Isus su apukatăsă să spujă alu gărmadă dă Ivan: “Šje ac mers să viđec ăm pustinjă? Trskă kum să ljagăna pă vănt? Naravno kă nu!
25 Sed quid existis videre? hominem mollibus vestibus indutum? Ecce qui in veste pretiosa sunt et deliciis, in domibus regum sunt.
Ili šje ac mers să viđec? Atunšje ac mers să viđec kum ăj ămbărkată ăm šjefelj colji delj măndri? Naravno kă nu! Eje kari ăs măndru ămbrăkac šă kustă ăm luksuz, pă eje lji pućec afla ăm palačur dă kraljur.
26 Sed quid existis videre? prophetam? Utique dico vobis, et plus quam prophetam:
Atunšje šje ac mers să viđec? Pă prorok? Naravno kă da! Ju vă zăk, šă maj mult dă prorok!
27 hic est, de quo scriptum est: Ecce mitto angelum meum ante faciem tuam, qui præparabit viam tuam ante te.
Jăl ăj om dă kari aj skris ăj ăm svăntă kenvija: ‘Ujtăcăvă, asta ăj amnjov glasnik mănat să pripremalaskă ăm nenći kalje ata.’
28 Dico enim vobis: major inter natos mulierum propheta Joanne Baptista nemo est: qui autem minor est in regno Dei, major est illo.
Anume vă zăk, dăm toc ominj kari su avutăsă, nu are maj mari dă kit dă Ivan. Ali majmikă ăm kraljevstva alu Dimizov ăj maj mari dă jăl!”
29 Et omnis populus audiens et publicani, justificaverunt Deum, baptizati baptismo Joannis.
Toc kari u auzăt ur priznalit kă šje Dimizov ănvacă ăj benji, čak šă carinici. Eje ăs kari Ivan lju bučuzat.
30 Pharisæi autem et legisperiti consilium Dei spreverunt in semetipsos, non baptizati ab eo.
Ali farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije ur odbjilit planu alu Dimizov šje ave păntru jej. Jej ur odbjilit să lji bučeži Ivan.
31 Ait autem Dominus: Cui ergo similes dicam homines generationis hujus? et cui similes sunt?
Isus u zăs atunšje: “Ku šje să usporedilenj pă ešće ominj ăm asta vremi? Kum samănă jej?
32 Similes sunt pueris sedentibus in foro, et loquentibus ad invicem, et dicentibus: Cantavimus vobis tibiis, et non saltastis: lamentavimus, et non plorastis.
Jej ăs ka kupiji mišj šje njimik nu lji pasalešći, kari šađi pă trg, šă să čamă una pă alt: ‘Kănd anj kăntat păntru voj, voj nac žukat, šă kănd anj kăntat trišč kănčiši păntru voj, voj nac plăns!’
33 Venit enim Joannes Baptista, neque manducans panem, neque bibens vinum, et dicitis: Dæmonium habet.
Aša kănd u vinjit Ivan šje bučază jăl nu mănka pită njiš nu bije vin, mar voj ac zăs: ‘Jăl ari drak ăm jăl!’
34 Venit Filius hominis manducans, et bibens, et dicitis: Ecce homo devorator, et bibens vinum, amicus publicanorum et peccatorum.
Šă ju, Fišjoru alu Omu, am vinjit, šă ju mănkam šă bjem, ali voj zăšjec: ‘Ujtăcăvă! Flămănd šă butor, urtaku lu carinici šă alu grešnici!’
35 Et justificata est sapientia ab omnibus filiis suis.
Ali mudrostu alu Dimizov su arătat kă ăj anume dă la toc kari u apukat.”
36 Rogabat autem illum quidam de pharisæis ut manducaret cum illo. Et ingressus domum pharisæi discubuit.
Unu dăm farizej Šimun, lor čimatulă pă jăl pă večeră, aša Isus u mers la farizejula akasă šă šu aflatusă lok la masă.
37 Et ecce mulier, quæ erat in civitate peccatrix, ut cognovit quod accubuisset in domo pharisæi, attulit alabastrum unguenti:
Dăm turdată u vinjit una tari grešnă mujeri, kari u saznalit kă jăl ăj akulo šă kă mănănkă la farizej, šă je u vinjit akulo, u adus tari skumpă uloj ku miros ăm skumpă ujagă dăm petră.
38 et stans retro secus pedes ejus, lacrimis cœpit rigare pedes ejus, et capillis capitis sui tergebat, et osculabatur pedes ejus, et unguento ungebat.
Je u stat dănapoju aluj, la pišjorilje aluj, šă su apukat să plăngă. Atunšje su apukat să ăj spelji pišjorilje aluj ku lăkrmilje alji, šă să aščargă pišjorilje ku păru alji. Je ăj săruta pišjorilje aluj, šă ku uloj mănže.
39 Videns autem pharisæus, qui vocaverat eum, ait intra se dicens: Hic si esset propheta, sciret utique quæ et qualis est mulier, quæ tangit eum: quia peccatrix est.
Kănd u văzut aje farizeju Šimun kari lu čimatulă pă večeră, jăl să ăngănđe ăm jăl săngur: “Să fijă omusta anume prorok, jăl ar šći kă je ăj tari grešnă mujeri.”
40 Et respondens Jesus, dixit ad illum: Simon, habeo tibi aliquid dicere. At ille ait: Magister, dic.
Isus ju zăs: “Ju am šjeva să ac zăk cijă Šimun.” Šă Šimun u zăs: “Učitelju ză.”
41 Duo debitores erant cuidam fœneratori: unus debebat denarios quingentos, et alius quinquaginta.
Isus u vorbit: “Are om kari dăđe kečinj šă jăl ave doj daturaš. Unu ji are dator petsto banj dăm aržjint a halalănt pedeset banj dăm aržjint.
42 Non habentibus illis unde redderent, donavit utrisque. Quis ergo eum plus diligit?
Njiš unu dăm jej nu u dat a nu ave dăm šje să ăj ăntork, šă omula u jirtat alu amăndoj. Aku spunjec kari ar trăbuji să ăl plakă maj tari?”
43 Respondens Simon dixit: Æstimo quia is cui plus donavit. At ille dixit ei: Recte judicasti.
Šimun ju ăntors vorba: “Kă ar trăbuji să fijă ala alu kari ju jirtat maj mult.” Isus ju zăs: “Benji aj prosudulit.”
44 Et conversus ad mulierem, dixit Simoni: Vides hanc mulierem? Intravi in domum tuam, aquam pedibus meis non dedisti: hæc autem lacrimis rigavit pedes meos, et capillis suis tersit.
Atunšje su ăntors la mujere šă jăl u zăs alu Šimun: “U vejs pă mujeresta? Ju am vinjit ăm kasa ata ali nu maj dat apă păntru pišjorilje amelji, a je mu lju spălat ku lăkrmilje šă lju aščers ku păru alji.
45 Osculum mihi non dedisti: hæc autem ex quo intravit, non cessavit osculari pedes meos.
Nu maj sărutatămă pă minji, ali je mu surătat pišjorilje dă kănd u vinjit ăm nontru, no stat să mă sărući.
46 Oleo caput meum non unxisti: hæc autem unguento unxit pedes meos.
Tu nu maj unsă kapu ku uloj ali je mu unsă kapu amnjov ku uloj ku parfem.
47 Propter quod dico tibi: remittuntur ei peccata multa, quoniam dilexit multum. Cui autem minus dimittitur, minus diligit.
Dăm asta rănd ju ăc zăk cijă: ‘Mulći grehur jisă jirtaći, daje kă mu plăkut tari. Alu ala kari ari maj pucănj dă jirtat, ala maj pucăn mu arătat plăkătură.’”
48 Dixit autem ad illam: Remittuntur tibi peccata.
Atunšje u zăs alu mujere: “Grehurlje atelji ăs jirtaći.”
49 Et cœperunt qui simul accumbebant, dicere intra se: Quis est hic qui etiam peccata dimittit?
Atunšje eje kari asre la masă ku jăl sur apukat să svitaskă una ku alt: “Šinji ar puće asta să fijă kari šă grehurlje jartă?”
50 Dixit autem ad mulierem: Fides tua te salvam fecit: vade in pace.
A jăl u zăs alu mujere: “Ănkriđala ata ću spasalit. Dući ăm putuljală.”
