Lamentationes 5
1 Recordare, Domine, quid acciderit nobis; intuere et respice opprobrium nostrum.
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Hæreditas nostra versa est ad alienos, domus nostræ ad extraneos.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 Pupilli facti sumus absque patre, matres nostræ quasi viduæ.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 Aquam nostram pecunia bibimus; ligna nostra pretio comparavimus.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 Cervicibus nostris minabamur, lassis non dabatur requies.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 Ægypto dedimus manum et Assyriis, ut saturaremur pane.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Patres nostri peccaverunt, et non sunt: et nos iniquitates eorum portavimus.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Servi dominati sunt nostri: non fuit qui redimeret de manu eorum.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 In animabus nostris afferebamus panem nobis, a facie gladii in deserto.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Pellis nostra quasi clibanus exusta est, a facie tempestatum famis.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 Mulieres in Sion humiliaverunt, et virgines in civitatibus Juda.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Principes manu suspensi sunt; facies senum non erubuerunt.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 Adolescentibus impudice abusi sunt, et pueri in ligno corruerunt.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 Senes defecerunt de portis, juvenes de choro psallentium.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 Defecit gaudium cordis nostri; versus est in luctum chorus noster.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 Cecidit corona capitis nostri: væ nobis, quia peccavimus!
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Propterea mœstum factum est cor nostrum; ideo contenebrati sunt oculi nostri,
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 propter montem Sion quia disperiit; vulpes ambulaverunt in eo.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 Tu autem, Domine, in æternum permanebis, solium tuum in generationem et generationem.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Quare in perpetuum oblivisceris nostri, derelinques nos in longitudine dierum?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Converte nos, Domine, ad te, et convertemur; innova dies nostros, sicut a principio.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 Sed projiciens repulisti nos: iratus es contra nos vehementer.
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
