Job 39
1 Numquid nosti tempus partus ibicum in petris, vel parturientes cervas observasti?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Dinumerasti menses conceptus earum, et scisti tempus partus earum?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Incurvantur ad fœtum, et pariunt, et rugitus emittunt.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Separantur filii earum, et pergunt ad pastum: egrediuntur, et non revertuntur ad eas.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Quis dimisit onagrum liberum, et vincula ejus quis solvit?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 cui dedi in solitudine domum, et tabernacula ejus in terra salsuginis.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Contemnit multitudinem civitatis: clamorem exactoris non audit.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Circumspicit montes pascuæ suæ, et virentia quæque perquirit.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Numquid volet rhinoceros servire tibi, aut morabitur ad præsepe tuum?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Numquid alligabis rhinocerota ad arandum loro tuo, aut confringet glebas vallium post te?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Numquid fiduciam habebis in magna fortitudine ejus, et derelinques ei labores tuos?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Numquid credes illi quod sementem reddat tibi, et aream tuam congreget?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 Penna struthionis similis est pennis herodii et accipitris.
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Quando derelinquit ova sua in terra, tu forsitan in pulvere calefacies ea?
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Obliviscitur quod pes conculcet ea, aut bestia agri conterat.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Duratur ad filios suos, quasi non sint sui: frustra laboravit, nullo timore cogente.
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Privavit enim eam Deus sapientia, nec dedit illi intelligentiam.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Cum tempus fuerit, in altum alas erigit: deridet equum et ascensorem ejus.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Numquid præbebis equo fortitudinem, aut circumdabis collo ejus hinnitum?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Numquid suscitabis eum quasi locustas? gloria narium ejus terror.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Terram ungula fodit; exultat audacter: in occursum pergit armatis.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Contemnit pavorem, nec cedit gladio.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Super ipsum sonabit pharetra; vibrabit hasta et clypeus:
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 fervens et fremens sorbet terram, nec reputat tubæ sonare clangorem.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Ubi audierit buccinam, dicit: Vah! procul odoratur bellum: exhortationem ducum, et ululatum exercitus.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Numquid per sapientiam tuam plumescit accipiter, expandens alas suas ad austrum?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Numquid ad præceptum tuum elevabitur aquila, et in arduis ponet nidum suum?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 In petris manet, et in præruptis silicibus commoratur, atque inaccessis rupibus.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Inde contemplatur escam, et de longe oculi ejus prospiciunt.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 Pulli ejus lambent sanguinem: et ubicumque cadaver fuerit, statim adest.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
