Job 36
1 Addens quoque Eliu, hæc locutus est:
Elihu de asemenea a continuat și a spus:
2 Sustine me paululum, et indicabo tibi: adhuc enim habeo quod pro Deo loquar.
Permite-mi încă puțin și îți voi arăta că mai [am] să vorbesc pentru Dumnezeu.
3 Repetam scientiam meam a principio, et operatorem meum probabo justum.
Îmi voi aduce cunoașterea de departe și voi atribui dreptate Făcătorului meu.
4 Vere enim absque mendacio sermones mei, et perfecta scientia probabitur tibi.
Căci cu adevărat cuvintele mele nu vor fi false, cel desăvârșit în cunoaștere este cu tine.
5 Deus potentes non abjicit, cum et ipse sit potens:
Iată, Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni, el este puternic în tărie și în înțelepciune.
6 sed non salvat impios, et judicium pauperibus tribuit.
El nu păstrează viața celui stricat, ci dă dreptate celor săraci.
7 Non auferet a justo oculos suos: et reges in solio collocat in perpetuum, et illi eriguntur.
El nu își ia ochii de la cei drepți, ci ei sunt pe tron cu împărați; da, el îi întemeiază pentru totdeauna, iar ei sunt înălțați.
8 Et si fuerint in catenis, et vinciantur funibus paupertatis,
Și dacă sunt legați în cătușe și sunt ținuți în funii ale nenorocirii,
9 indicabit eis opera eorum, et scelera eorum, quia violenti fuerunt.
Atunci le arată lucrarea lor și fărădelegile lor pe care le-au întrecut.
10 Revelabit quoque aurem eorum, ut corripiat: et loquetur, ut revertantur ab iniquitate.
El de asemenea le deschide urechea la disciplină și le poruncește să se întoarcă de la nelegiuire.
11 Si audierint et observaverint, complebunt dies suos in bono, et annos suos in gloria:
Dacă ei ascultă de el și îl servesc, își vor petrece zilele în prosperitate și anii lor în plăceri.
12 si autem non audierint, transibunt per gladium, et consumentur in stultitia.
Dar dacă nu ascultă de el, vor pieri prin sabie și vor muri fără cunoaștere.
13 Simulatores et callidi provocant iram Dei, neque clamabunt cum vincti fuerint.
Dar fățarnicii în inimă îngrămădesc furie, ei nu strigă când îi leagă.
14 Morietur in tempestate anima eorum, et vita eorum inter effeminatos.
Ei mor la tinerețe și viața lor este printre cei necurați.
15 Eripiet de angustia sua pauperem, et revelabit in tribulatione aurem ejus.
El eliberează pe cel sărac în nenorocirea lui și le deschide urechile în oprimare.
16 Igitur salvabit te de ore angusto latissime, et non habente fundamentum subter se: requies autem mensæ tuæ erit plena pinguedine.
Chiar așa te-ar fi mutat dintr-un loc strâmt într-unul larg, unde nu este strâmtorare și ceea ce ar fi pus pe masa ta ar fi plin de grăsime.
17 Causa tua quasi impii judicata est: causam judiciumque recipies.
Dar ai împlinit judecata celui stricat, judecată și justiție te apucă.
18 Non te ergo superet ira ut aliquem opprimas: nec multitudo donorum inclinet te.
Pentru că este furie, ferește-te ca nu cumva el să te ia cu lovitura lui, atunci o mare răscumpărare nu te va elibera.
19 Depone magnitudinem tuam absque tribulatione, et omnes robustos fortitudine.
Va prețui el bogățiile tale? Nu, nici aur, nici toate forțele tăriei.
20 Ne protrahas noctem, ut ascendant populi pro eis.
Nu dori noaptea, când oamenii sunt stârpiți din locul lor.
21 Cave ne declines ad iniquitatem: hanc enim cœpisti sequi post miseriam.
Fii atent, nu privi nelegiuirea, pentru că aceasta ai ales mai degrabă decât nenorocire.
22 Ecce Deus excelsus in fortitudine sua, et nullus ei similis in legislatoribus.
Iată, Dumnezeu înalță prin puterea sa, cine învață ca el?
23 Quis poterit scrutari vias ejus? aut quis potest ei dicere: Operatus es iniquitatem?
Cine i-a rânduit calea sa? Sau cine poate spune: Tu ai lucrat nelegiuire?
24 Memento quod ignores opus ejus, de quo cecinerunt viri.
Amintește-ți să îi preamărești lucrarea, pe care oamenii o privesc.
25 Omnes homines vident eum: unusquisque intuetur procul.
Fiecare o poate vedea; omul o poate privi de departe.
26 Ecce Deus magnus vincens scientiam nostram: numerus annorum ejus inæstimabilis.
Iată, Dumnezeu este mare și nu îl cunoaștem, nici numărul anilor săi nu poate fi cercetat.
27 Qui aufert stillas pluviæ, et effundit imbres ad instar gurgitum,
Pentru că el micșorează picăturile de apă; ele toarnă ploaie după aburul lor,
28 qui de nubibus fluunt quæ prætexunt cuncta desuper.
Pe care norii o picură și o răspândesc abundent peste om.
29 Si voluerit extendere nubes quasi tentorium suum,
De asemenea poate cineva înțelege răspândirile norilor, sau zgomotul tabernacolului său?
30 et fulgurare lumine suo desuper, cardines quoque maris operiet.
Iată, el întinde lumina lui peste acesta și acoperă fundul mării.
31 Per hæc enim judicat populos, et dat escas multis mortalibus.
Fiindcă prin ei judecă el pe oameni; el dă mâncare din abundență.
32 In manibus abscondit lucem, et præcepit ei ut rursus adveniat.
Cu nori el acoperă lumina și îi poruncește să nu lumineze prin norul din mijloc.
33 Annuntiat de ea amico suo, quod possessio ejus sit, et ad eam possit ascendere.
Tunetul lor arată despre aceasta, vitele de asemenea arată cu privire la abur.
