Job 31
1 Pepigi fœdus cum oculis meis, ut ne cogitarem quidem de virgine.
Am făcut un legământ cu ochii mei; de ce atunci să mă gândesc la o tânără?
2 Quam enim partem haberet in me Deus desuper, et hæreditatem Omnipotens de excelsis?
Căci ce este partea de la Dumnezeu de sus și ce moștenire de la cel Atotputernic din înalt?
3 Numquid non perditio est iniquo, et alienatio operantibus injustitiam?
Nu este nimicire pentru cel stricat? Și o pedeapsă neobișnuită lucrătorilor nelegiuirii?
4 Nonne ipse considerat vias meas, et cunctos gressus meos dinumerat?
Nu vede el căile mele și nu numără toți pașii mei?
5 Si ambulavi in vanitate, et festinavit in dolo pes meus,
Dacă am umblat în deșertăciune, sau dacă piciorul meu s-a grăbit la înșelăciune,
6 appendat me in statera justa, et sciat Deus simplicitatem meam.
Să fiu cântărit într-o balanță dreaptă, ca Dumnezeu să îmi cunoască integritatea.
7 Si declinavit gressus meus de via, et si secutum est oculos meos cor meum, et si manibus meis adhæsit macula,
Dacă mi s-a abătut pasul de pe cale și inima mea mi-a urmat ochii și dacă vreo pată s-a lipit de mâinile mele,
8 seram, et alius comedat, et progenies mea eradicetur.
Atunci să seamăn și să mănânce altul; da, să fie dezrădăcinați urmașii mei.
9 Si deceptum est cor meum super muliere, et si ad ostium amici mei insidiatus sum,
Dacă inima mea a fost înșelată de vreo femeie, sau dacă am pândit la ușa aproapelui meu,
10 scortum alterius sit uxor mea, et super illam incurventur alii.
Atunci să macine soția mea pentru altul și alții să se aplece peste ea.
11 Hoc enim nefas est, et iniquitas maxima.
Căci aceasta este o crimă odioasă; da, este o nelegiuire [c]e trebuie pedepsită de judecători.
12 Ignis est usque ad perditionem devorans, et omnia eradicans genimina.
Pentru că este un foc ce mistuie până la nimicire și care ar dezrădăcina tot venitul meu.
13 Si contempsi subire judicium cum servo meo et ancilla mea, cum disceptarent adversum me:
Dacă am disprețuit cauza servitorului meu sau a servitoarei mele, când s-au certat cu mine;
14 quid enim faciam cum surrexerit ad judicandum Deus? et cum quæsierit, quid respondebo illi?
Ce voi face atunci când Dumnezeu se ridică? Și când cercetează, ce îi voi răspunde?
15 Numquid non in utero fecit me, qui et illum operatus est, et formavit me in vulva unus?
Cel care m-a făcut pe mine în pântece, nu l-a făcut și pe el? Și nu unul ne-a format în pântece?
16 Si negavi quod volebant pauperibus, et oculos viduæ expectare feci;
Dacă am împiedicat pe săraci de la dorința lor, sau am făcut ochii văduvei să se sfârșească;
17 si comedi buccellam meam solus, et non comedit pupillus ex ea
Sau am mâncat bucata mea singur și cel fără tată nu a mâncat din ea;
18 (quia ab infantia mea crevit mecum miseratio, et de utero matris meæ egressa est mecum);
(Căci din tinerețea mea el a fost crescut cu mine, precum cu un tată; și am îndrumat-o din pântecele mamei mele);
19 si despexi pereuntem, eo quod non habuerit indumentum, et absque operimento pauperem;
Dacă am văzut pe cineva pierind din lipsă de haină, sau vreun sărac fără învelitoare,
20 si non benedixerunt mihi latera ejus, et de velleribus ovium mearum calefactus est;
Dacă coapsele lui nu m-au binecuvântat și dacă el nu a fost încălzit cu lâna oilor mele,
21 si levavi super pupillum manum meam, etiam cum viderem me in porta superiorem:
Dacă mi-am ridicat mâna împotriva celui fără tată, când am văzut ajutorul meu în poartă,
22 humerus meus a junctura sua cadat, et brachium meum cum suis ossibus confringatur.
Să îmi cadă brațul din umărul meu și brațul să îmi fie frânt din os.
23 Semper enim quasi tumentes super me fluctus timui Deum, et pondus ejus ferre non potui.
Căci nimicirea de la Dumnezeu mi-a fost teroare și din cauza înălțimii lui nu am putut îndura.
24 Si putavi aurum robur meum, et obrizo dixi: Fiducia mea;
Dacă am făcut aurul speranța mea, sau am spus aurului pur: Tu ești încrederea mea;
25 si lætatus sum super multis divitiis meis, et quia plurima reperit manus mea;
Dacă m-am bucurat că bogăția mea era mare și că mâna mea a obținut mult,
26 si vidi solem cum fulgeret, et lunam incedentem clare,
Dacă am privit soarele când acesta strălucea, sau luna umblând în strălucire,
27 et lætatum est in abscondito cor meum, et osculatus sum manum meam ore meo:
Și inima mea a fost în ascuns ademenită, sau gura mea mi-a sărutat mâna,
28 quæ est iniquitas maxima, et negatio contra Deum altissimum.
Și aceasta ar fi nelegiuire [ce trebuie] pedepsită de judecător; fiindcă aș fi negat pe Dumnezeu de sus.
29 Si gavisus sum ad ruinam ejus qui me oderat, et exsultavi quod invenisset eum malum:
Dacă m-am bucurat la nimicirea celui ce m-a urât, sau m-am înălțat când răul l-a găsit,
30 non enim dedi ad peccandum guttur meum, ut expeterem maledicens animam ejus.
Nici nu am permis ca gura mea să păcătuiască prin a dori un blestem sufletului său.
31 Si non dixerunt viri tabernaculi mei: Quis det de carnibus ejus, ut saturemur?
Dacă bărbații cortului meu nu au spus: O, de am fi avut din carnea lui, nu putem fi săturați!
32 foris non mansit peregrinus: ostium meum viatori patuit.
Străinul nu a rămas noaptea în stradă, ci am deschis ușile mele călătorului.
33 Si abscondi quasi homo peccatum meum, et celavi in sinu meo iniquitatem meam;
Dacă am acoperit fărădelegile mele precum Adam, prin ascunderea nelegiuirii mele în sânul meu;
34 si expavi ad multitudinem nimiam, et despectio propinquorum terruit me: et non magis tacui, nec egressus sum ostium.
M-am temut de o mare mulțime, sau disprețul familiilor m-a îngrozit, încât să tac și să nu ies afară pe ușă?
35 Quis mihi tribuat auditorem, ut desiderium meum audiat Omnipotens, et librum scribat ipse qui judicat,
O, de m-ar asculta cineva! Iată, dorința mea este ca cel Atotputernic să îmi răspundă și potrivnicul meu să fi scris o carte.
36 ut in humero meo portem illum, et circumdem illum quasi coronam mihi?
Cu siguranță aș lua-o pe umărul meu și mi-aș lega-o ca pe o coroană.
37 Per singulos gradus meos pronuntiabo illum, et quasi principi offeram eum.
I-aș spune numărul pașilor mei; ca un prinț m-aș apropia de el.
38 Si adversum me terra mea clamat, et cum ipsa sulci ejus deflent:
Dacă pământul meu strigă împotriva mea, sau dacă brazdele [lui] în același fel se plâng,
39 si fructus ejus comedi absque pecunia, et animam agricolarum ejus afflixi:
Dacă i-am mâncat roadele fără bani, sau am făcut pe proprietarii lui să își piardă viața,
40 pro frumento oriatur mihi tribulus, et pro hordeo spina. Finita sunt verba Job.
Să crească ciulini în loc de grâu și neghine în loc de orz. Cuvintele lui Iov s-au terminat.
