Job 3
1 Post hæc aperuit Job os suum, et maledixit diei suo,
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 et locutus est:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Pereat dies in qua natus sum, et nox in qua dictum est: Conceptus est homo.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Dies ille vertatur in tenebras: non requirat eum Deus desuper, et non illustretur lumine.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Obscurent eum tenebræ et umbra mortis; occupet eum caligo, et involvatur amaritudine.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Noctem illam tenebrosus turbo possideat; non computetur in diebus anni, nec numeretur in mensibus.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Sit nox illa solitaria, nec laude digna.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Maledicant ei qui maledicunt diei, qui parati sunt suscitare Leviathan.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Obtenebrentur stellæ caligine ejus; expectet lucem, et non videat, nec ortum surgentis auroræ.
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Quia non conclusit ostia ventris qui portavit me, nec abstulit mala ab oculis meis.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Quare non in vulva mortuus sum? egressus ex utero non statim perii?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Quare exceptus genibus? cur lactatus uberibus?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Nunc enim dormiens silerem, et somno meo requiescerem
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 cum regibus et consulibus terræ, qui ædificant sibi solitudines;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 aut cum principibus qui possident aurum, et replent domos suas argento;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 aut sicut abortivum absconditum non subsisterem, vel qui concepti non viderunt lucem.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Ibi impii cessaverunt a tumultu, et ibi requieverunt fessi robore.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Et quondam vincti pariter sine molestia, non audierunt vocem exactoris.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Parvus et magnus ibi sunt, et servus liber a domino suo.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Quare misero data est lux, et vita his qui in amaritudine animæ sunt:
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 qui expectant mortem, et non venit, quasi effodientes thesaurum;
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 gaudentque vehementer cum invenerint sepulchrum?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 viro cujus abscondita est via et circumdedit eum Deus tenebris?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Antequam comedam, suspiro; et tamquam inundantes aquæ, sic rugitus meus:
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 quia timor quem timebam evenit mihi, et quod verebar accidit.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Nonne dissimulavi? nonne silui? nonne quievi? et venit super me indignatio.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
