Job 23
1 Respondens autem Job, ait:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Nunc quoque in amaritudine est sermo meus, et manus plagæ meæ aggravata est super gemitum meum.
Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.
3 Quis mihi tribuat ut cognoscam et inveniam illum, et veniam usque ad solium ejus?
O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!
4 Ponam coram eo judicium, et os meum replebo increpationibus:
Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.
5 ut sciam verba quæ mihi respondeat, et intelligam quid loquatur mihi.
Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.
6 Nolo multa fortitudine contendat mecum, nec magnitudinis suæ mole me premat.
Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.
7 Proponat æquitatem contra me, et perveniat ad victoriam judicium meum.
Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.
8 Si ad orientem iero, non apparet; si ad occidentem, non intelligam eum.
Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;
9 Si ad sinistram, quid agam? non apprehendam eum; si me vertam ad dexteram, non videbo illum.
La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;
10 Ipse vero scit viam meam, et probavit me quasi aurum quod per ignem transit.
Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11 Vestigia ejus secutus est pes meus: viam ejus custodivi, et non declinavi ex ea.
Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.
12 A mandatis labiorum ejus non recessi, et in sinu meo abscondi verba oris ejus.
Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.
13 Ipse enim solus est, et nemo avertere potest cogitationem ejus: et anima ejus quodcumque voluit, hoc fecit.
Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.
14 Cum expleverit in me voluntatem suam, et alia multa similia præsto sunt ei.
Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.
15 Et idcirco a facie ejus turbatus sum, et considerans eum, timore sollicitor.
De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.
16 Deus mollivit cor meum, et Omnipotens conturbavit me.
Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;
17 Non enim perii propter imminentes tenebras, nec faciem meam operuit caligo.
Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.
