Job 19
1 Respondens autem Job, dixit:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Usquequo affligitis animam meam, et atteritis me sermonibus?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 En decies confunditis me, et non erubescitis opprimentes me.
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 Nempe etsi ignoravi, mecum erit ignorantia mea.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 At vos contra me erigimini, et arguitis me opprobriis meis.
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Saltem nunc intelligite quia Deus non æquo judicio afflixerit me, et flagellis suis me cinxerit.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Ecce clamabo, vim patiens, et nemo audiet; vociferabor, et non est qui judicet.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 Semitam meam circumsepsit, et transire non possum: et in calle meo tenebras posuit.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 Spoliavit me gloria mea, et abstulit coronam de capite meo.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 Destruxit me undique, et pereo: et quasi evulsæ arbori abstulit spem meam.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 Iratus est contra me furor ejus, et sic me habuit quasi hostem suum.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 Simul venerunt latrones ejus, et fecerunt sibi viam per me, et obsederunt in gyro tabernaculum meum.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 Fratres meos longe fecit a me, et noti mei quasi alieni recesserunt a me.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 Dereliquerunt me propinqui mei, et qui me noverant obliti sunt mei.
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Inquilini domus meæ et ancillæ meæ sicut alienum habuerunt me, et quasi peregrinus fui in oculis eorum.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 Servum meum vocavi, et non respondit: ore proprio deprecabar illum.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 Halitum meum exhorruit uxor mea, et orabam filios uteri mei.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Stulti quoque despiciebant me: et cum ab eis recessissem, detrahebant mihi.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 Abominati sunt me quondam consiliarii mei, et quem maxime diligebam, aversatus est me.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 Pelli meæ, consumptis carnibus, adhæsit os meum, et derelicta sunt tantummodo labia circa dentes meos.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Miseremini mei, miseremini mei saltem vos, amici mei, quia manus Domini tetigit me.
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Quare persequimini me sicut Deus, et carnibus meis saturamini?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Quis mihi tribuat ut scribantur sermones mei? quis mihi det ut exarentur in libro
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 stylo ferreo et plumbi lamina, vel celte sculpantur in silice?
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 Scio enim quod redemptor meus vivit, et in novissimo die de terra surrecturus sum:
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 et rursum circumdabor pelle mea, et in carne mea videbo Deum meum:
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 quem visurus sum ego ipse, et oculi mei conspecturi sunt, et non alius: reposita est hæc spes mea in sinu meo.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 Quare ergo nunc dicitis: Persequamur eum, et radicem verbi inveniamus contra eum?
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Fugite ergo a facie gladii, quoniam ultor iniquitatum gladius est: et scitote esse judicium.
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
