Job 16
1 Respondens autem Job, dixit:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Audivi frequenter talia: consolatores onerosi omnes vos estis.
Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
3 Numquid habebunt finem verba ventosa? aut aliquid tibi molestum est, si loquaris?
Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
4 Poteram et ego similia vestri loqui, atque utinam esset anima vestra pro anima mea: consolarer et ego vos sermonibus, et moverem caput meum super vos;
Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
5 roborarem vos ore meo, et moverem labia mea, quasi parcens vobis.
Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
6 Sed quid agam? Si locutus fuero, non quiescet dolor meus, et si tacuero, non recedet a me.
Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
7 Nunc autem oppressit me dolor meus, et in nihilum redacti sunt omnes artus mei.
Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
8 Rugæ meæ testimonium dicunt contra me, et suscitatur falsiloquus adversus faciem meam, contradicens mihi.
Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
9 Collegit furorem suum in me, et comminans mihi, infremuit contra me dentibus suis: hostis meus terribilibus oculis me intuitus est.
Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
10 Aperuerunt super me ora sua, et exprobrantes percusserunt maxillam meam: satiati sunt pœnis meis.
Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
11 Conclusit me Deus apud iniquum, et manibus impiorum me tradidit.
Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
12 Ego ille quondam opulentus, repente contritus sum: tenuit cervicem meam, confregit me, et posuit me sibi quasi in signum.
Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
13 Circumdedit me lanceis suis; convulneravit lumbos meos: non pepercit, et effudit in terra viscera mea.
Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
14 Concidit me vulnere super vulnus: irruit in me quasi gigas.
Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
15 Saccum consui super cutem meam, et operui cinere carnem meam.
Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
16 Facies mea intumuit a fletu, et palpebræ meæ caligaverunt.
Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
17 Hæc passus sum absque iniquitate manus meæ, cum haberem mundas ad Deum preces.
Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
18 Terra, ne operias sanguinem meum, neque inveniat in te locum latendi clamor meus:
Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
19 ecce enim in cælo testis meus, et conscius meus in excelsis.
De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
20 Verbosi amici mei: ad Deum stillat oculus meus:
Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
21 atque utinam sic judicaretur vir cum Deo, quomodo judicatur filius hominis cum collega suo.
O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
22 Ecce enim breves anni transeunt, et semitam per quam non revertar ambulo.
Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
