Job 14
1 Homo natus de muliere, brevi vivens tempore, repletur multis miseriis.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 Qui quasi flos egreditur et conteritur, et fugit velut umbra, et numquam in eodem statu permanet.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Et dignum ducis super hujuscemodi aperire oculos tuos, et adducere eum tecum in judicium?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Quis potest facere mundum de immundo conceptum semine? nonne tu qui solus es?
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Breves dies hominis sunt: numerus mensium ejus apud te est: constituisti terminos ejus, qui præteriri non poterunt.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Recede paululum ab eo, ut quiescat, donec optata veniat, sicut mercenarii, dies ejus.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Lignum habet spem: si præcisum fuerit, rursum virescit, et rami ejus pullulant.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Si senuerit in terra radix ejus, et in pulvere emortuus fuerit truncus illius,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 ad odorem aquæ germinabit, et faciet comam, quasi cum primum plantatum est.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 Homo vero cum mortuus fuerit, et nudatus, atque consumptus, ubi, quæso, est?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Quomodo si recedant aquæ de mari, et fluvius vacuefactus arescat:
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 sic homo, cum dormierit, non resurget: donec atteratur cælum, non evigilabit, nec consurget de somno suo.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Quis mihi hoc tribuat, ut in inferno protegas me, et abscondas me donec pertranseat furor tuus, et constituas mihi tempus in quo recorderis mei? (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Putasne mortuus homo rursum vivat? cunctis diebus quibus nunc milito, expecto donec veniat immutatio mea.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Vocabis me, et ego respondebo tibi: operi manuum tuarum porriges dexteram.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Tu quidem gressus meos dinumerasti: sed parce peccatis meis.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 Signasti quasi in sacculo delicta mea, sed curasti iniquitatem meam.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 Mons cadens defluit, et saxum transfertur de loco suo:
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 lapides excavant aquæ, et alluvione paulatim terra consumitur: et hominem ergo similiter perdes.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Roborasti eum paululum, ut in perpetuum transiret: immutabis faciem ejus, et emittes eum.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Sive nobiles fuerint filii ejus, sive ignobiles, non intelliget.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Attamen caro ejus, dum vivet, dolebit, et anima illius super semetipso lugebit.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
