Isaiæ 27
1 In die illa visitabit Dominus in gladio suo duro, et grandi, et forti, super Leviathan, serpentem vectem, et super Leviathan, serpentem tortuosum, et occidet cetum qui in mari est.
În acea zi, DOMNUL cu sabia lui apăsătoare şi mare şi puternică va pedepsi leviatanul, şarpele străpungător, chiar leviatanul, acel şarpe strâmb; şi va ucide dragonul care este în mare.
2 In die illa vinea meri cantabit ei.
În acea zi cântaţi-i: Vie cu vin roşu.
3 Ego Dominus qui servo eam; repente propinabo ei. Ne forte visitetur contra eam, nocte et die servo eam.
Eu, DOMNUL, o păzesc; o voi uda în fiecare clipă; ca nimeni să nu o vatăme, o voi ţine noapte şi zi.
4 Indignatio non est mihi. Quis dabit me spinam et veprem in prælio? gradiar super eam, succendam eam pariter.
Furie nu este în mine; cine va pune mărăcinii şi spinii împotriva mea în bătălie? Eu aş trece prin ei, i-aş arde în întregime.
5 An potius tenebit fortitudinem meam? faciet pacem mihi, pacem faciet mihi.
Sau, să îmi apuce tăria, ca să facă pace cu mine, da el va face pace cu mine.
6 Qui ingrediuntur impetu ad Jacob, florebit et germinabit Israël, et implebunt faciem orbis semine.
El îi va face pe cei care vin din Iacob să prindă rădăcină; Israel va înflori şi înmuguri şi va umple faţa lumii cu rod.
7 Numquid juxta plagam percutientis se percussit eum? aut sicut occidit interfectos ejus, sic occisus est?
L-a lovit el, aşa cum a lovit pe cei ce l-au lovit? Sau este el ucis conform măcelăririi celor ce sunt ucişi de el?
8 In mensura contra mensuram, cum abjecta fuerit, judicabis eam; meditatus est in spiritu suo duro per diem æstus.
Tu te vei certa cu ea cu măsură când se întinde; el opreşte vântul său aspru în ziua vântului de est.
9 Idcirco super hoc dimittetur iniquitas domui Jacob; et iste omnis fructus: ut auferatur peccatum ejus, cum posuerit omnes lapides altaris sicut lapides cineris allisos: non stabunt luci et delubra.
De aceea prin aceasta va fi nelegiuirea lui Iacob îndepărtată; şi acesta este tot rodul pentru a înlătura păcatul lui; când el face toate pietrele altarului ca pietre de var care sunt sfărâmate în bucăţi, dumbrăvile şi chipurile nu vor sta în picioare.
10 Civitas enim munita desolata erit; speciosa relinquetur, et dimittetur quasi desertum; ibi pascetur vitulus, et ibi accubabit, et consumet summitates ejus.
Totuşi cetatea apărată va fi pustiită [şi] locuinţa părăsită şi lăsată asemenea unui pustiu, acolo va paşte viţelul şi acolo se va culca şi va mistui ramurile acesteia.
11 In siccitate messes illius conterentur. Mulieres venientes, et docentes eam; non est enim populus sapiens: propterea non miserebitur ejus qui fecit eum, et qui formavit eum non parcet ei.
Când crengile acesteia se ofilesc, vor fi rupte, femeile vor veni [şi] le vor da foc, căci este un popor fără înţelegere; de aceea cel ce i-a făcut nu va avea milă de ei şi cel ce i-a format nu le va arăta favoare.
12 Et erit: in die illa percutiet Dominus ab alveo fluminis usque ad torrentem Ægypti; et vos congregabimini unus et unus, filii Israël.
Şi se va întâmpla, în acea zi, că DOMNUL va treiera de la canalul râului până la pârâul Egiptului şi veţi fi adunaţi unul câte unul, voi copiii lui Israel.
13 Et erit: in die illa clangetur in tuba magna; et venient qui perditi fuerant de terra Assyriorum, et qui ejecti erant in terra Ægypti, et adorabunt Dominum in monte sancto in Jerusalem.
Şi se va întâmpla, în acea zi, că marea trâmbiţă va suna şi cei care erau gata să piară în ţara Asiriei şi proscrişii din ţara Egiptului, vor veni şi se vor închina DOMNULUI în muntele sfânt, la Ierusalim.
