Hebræos 3
1 Unde, fratres sancti, vocationis cælestis participes, considerate Apostolum, et pontificem confessionis nostræ Jesum:
Așadar, frați sfinți, părtași ai chemării cerești, luați aminte la Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre: Isus,
2 qui fidelis est ei, qui fecit illum, sicut et Moyses in omni domo ejus.
care a fost credincios celui care l-a rânduit, cum a fost și Moise în toată casa lui.
3 Amplioris enim gloriæ iste præ Moyse dignus est habitus, quanto ampliorem honorem habet domus, qui fabricavit illam.
Căci el a fost socotit vrednic de mai multă glorie decât Moise, pentru că cel care a zidit casa are mai multă cinste decât casa.
4 Omnis namque domus fabricatur ab aliquo: qui autem omnia creavit, Deus est.
Căci orice casă este construită de cineva, dar cel care a construit totul este Dumnezeu.
5 Et Moyses quidem fidelis erat in tota domo ejus tamquam famulus, in testimonium eorum, quæ dicenda erant:
Într-adevăr, Moise a fost credincios în toată casa sa ca un slujitor, ca mărturie a lucrurilor care urmau să fie spuse mai târziu,
6 Christus vero tamquam filius in domo sua: quæ domus sumus nos, si fiduciam, et gloriam spei usque ad finem, firmam retineamus.
dar Cristos este credincios ca un Fiu peste casa sa. Noi suntem casa lui, dacă ne păstrăm până la sfârșit încrederea și slava speranței noastre fermă.
7 Quapropter sicut dicit Spiritus Sanctus: Hodie si vocem ejus audieritis,
De aceea, așa cum spune Duhul Sfânt, “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui,
8 nolite obdurare corda vestra, sicut in exacerbatione secundum diem tentationis in deserto,
Nu vă împietriți inimile ca la răzvrătire, în ziua încercării în pustie,
9 ubi tentaverunt me patres vestri: probaverunt, et viderunt opera mea
unde m-au încercat și m-au pus la încercare părinții voștri, și a văzut faptele mele timp de patruzeci de ani.
10 quadraginta annis: propter quod infensus fui generationi huic, et dixi: Semper errant corde. Ipsi autem non cognoverunt vias meas,
De aceea am fost nemulțumit de neamul acela, ș i a spus: “Ei greș esc întotdeauna în inima lor, dar ei nu-mi cunoșteau căile.
11 sicut juravi in ira mea: Si introibunt in requiem meam.
Așa cum am jurat în mânia Mea, “Nu vor intra în odihna Mea.”
12 Videte fratres, ne forte sit in aliquo vestrum cor malum incredulitatis, discedendi a Deo vivo:
Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în vreunul din voi o inimă rea, necredincioasă, care să se depărteze de Dumnezeul cel viu;
13 sed adhortamini vosmetipsos per singulos dies, donec hodie cognominatur, ut non obduretur quis ex vobis fallacia peccati.
ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atâta timp cât se numește “astăzi”, ca nu cumva vreunul din voi să se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
14 Participes enim Christi effecti sumus, si tamen initium substantiæ ejus usque ad finem firmum retineamus.
Căci am devenit părtași ai lui Hristos, dacă ne păstrăm până la sfârșit începutul încrederii noastre,
15 Dum dicitur: Hodie si vocem ejus audieritis, nolite obdurare corda vestra, quemadmodum in illa exacerbatione.
în timp ce se spune “Astăzi, dacă veți auzi vocea lui, nu vă împietriți inimile, ca în timpul răzvrătirii.”
16 Quidam enim audientes exacerbaverunt: sed non universi qui profecti sunt ex Ægypto per Moysen.
Căci cine s-a răzvrătit când a auzit? Nu au fost oare toți cei care au ieșit din Egipt conduși de Moise?
17 Quibus autem infensus est quadraginta annis? nonne illis qui peccaverunt, quorum cadavera prostrata sunt in deserto?
Cu cine a fost nemulțumit patruzeci de ani? Nu a fost oare cu cei care au păcătuit, ale căror trupuri au căzut în pustiu?
18 Quibus autem juravit non introire in requiem ipsius, nisi illis qui increduli fuerunt?
Cui a jurat că nu vor intra în odihna lui, ci celor neascultători?
19 Et videmus, quia non potuerunt introire propter incredulitatem.
Vedem că ei nu au putut intra din cauza necredinței.
