Hebræos 10
1 Umbram enim habens lex futurorum bonorum, non ipsam imaginem rerum: per singulos annos, eisdem ipsis hostiis quas offerunt indesinenter, numquam potest accedentes perfectos facere:
Fiindcă Legea, care este o umbră a bunurilor viitoare, și nu chipul însuși al lucrurilor, nu poate niciodată, cu aceleași jertfe pe care le aduce an de an, pe care le aduce neîncetat, să desăvârșească pe cei ce se apropie.
2 alioquin cessassent offerri: ideo quod nullam haberent ultra conscientiam peccati, cultores semel mundati:
Altfel, nu ar fi încetat ele să mai fie oferite, pentru că închinătorii, după ce ar fi fost curățați o dată, nu ar mai fi avut conștiința păcatelor?
3 sed in ipsis commemoratio peccatorum per singulos annos fit.
Dar în aceste sacrificii există o reamintire anuală a păcatelor.
4 Impossibile enim est sanguine taurorum et hircorum auferri peccata.
Căci este imposibil ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele.
5 Ideo ingrediens mundum dicit: Hostiam et oblationem noluisti: corpus autem aptasti mihi:
De aceea, atunci când vine în lume, spune: “Nu, nu, nu! “Tu nu ai dorit sacrificii și jertfe, dar tu mi-ai pregătit un trup.
6 holocautomata pro peccato non tibi placuerunt.
Nu-ți plăceau arderile de tot și jertfele pentru păcat.
7 Tunc dixi: Ecce venio: in capite libri scriptum est de me: Ut faciam, Deus, voluntatem tuam.
Atunci am zis: “Iată, am venit (în sulul cărții este scris despre mine). ca să fac voia Ta, Dumnezeule.””
8 Superius dicens: Quia hostias, et oblationes, et holocautomata pro peccato noluisti, nec placita sunt tibi, quæ secundum legem offeruntur,
Mai înainte, zicând: “Jertfe și daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat nu ai dorit, nici nu ți-a plăcut” (cele ce se aduc după lege),
9 tunc dixi: Ecce venio, ut faciam, Deus, voluntatem tuam: aufert primum, ut sequens statuat.
apoi a zis: “Iată, am venit să fac voia Ta.” El le înlătură pe cele dintâi, ca să le stabilească pe cele de a doua,
10 In qua voluntate sanctificati sumus per oblationem corporis Jesu Christi semel.
prin a căror voință am fost sfințiți prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
11 Et omnis quidem sacerdos præsto est quotidie ministrans, et easdem sæpe offerens hostias, quæ numquam possunt auferre peccata:
Orice preot stă zi de zi, slujind și aducând mereu aceleași jertfe, care nu pot niciodată să ridice păcatele,
12 hic autem unam pro peccatis offerens hostiam, in sempiternum sedet in dextera Dei,
dar El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate pentru totdeauna, a șezut la dreapta lui Dumnezeu,
13 de cetero exspectans donec ponantur inimici ejus scabellum pedum ejus.
și de atunci așteaptă până când vrăjmașii Lui vor fi așezate sub picioarele Lui.
14 Una enim oblatione, consummavit in sempiternum sanctificatos.
Căci printr-o singură jertfă a desăvârșit pentru totdeauna pe cei care sunt sfințiți.
15 Contestatur autem nos et Spiritus Sanctus. Postquam enim dixit:
Și Duhul Sfânt ne mărturisește, de asemenea, că, după ce a spus
16 Hoc autem testamentum, quod testabor ad illos post dies illos, dicit Dominus, dando leges meas in cordibus eorum, et in mentibus eorum superscribam eas:
“Acesta este legământul pe care-l voi face cu ei. după acele zile”, zice Domnul, “Voi pune legile Mele în inima lor, Le voi scrie și în mintea lor;” apoi spune,
17 et peccatorum, et iniquitatum eorum jam non recordabor amplius.
“Nu-mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de nelegiuirile lor.”
18 Ubi autem horum remissio: jam non est oblatio pro peccato.
Și unde este iertarea acestora, nu mai este nici o jertfă pentru păcat.
19 Habentes itaque, fratres, fiduciam in introitu sanctorum in sanguine Christi,
Așadar, fraților, având îndrăzneala de a intra în locul sfânt prin sângele lui Isus,
20 quam initiavit nobis viam novam, et viventem per velamen, id est, carnem suam,
pe calea pe care El a deschis-o pentru noi, o cale nouă și vie, prin văl, adică prin trupul Său,
21 et sacerdotem magnum super domum Dei:
și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22 accedamus cum vero corde in plenitudine fidei, aspersi corda a conscientia mala, et abluti corpus aqua munda,
să ne apropiem cu inimă sinceră, în plinătatea credinței, având inimile stropite de conștiința rea și trupul spălat cu apă curată,
23 teneamus spei nostræ confessionem indeclinabilem (fidelis enim est qui repromisit),
să ținem neclintit mărturisirea speranței noastre, căci Cel ce a făgăduit este credincios.
24 et consideremus invicem in provocationem caritatis, et bonorum operum:
Să ne gândim cum să ne îndemnăm unii pe alții la iubire și la fapte bune,
25 non deserentes collectionem nostram, sicut consuetudinis est quibusdam, sed consolantes, et tanto magis quanto videritis appropinquantem diem.
fără a renunța la adunarea noastră, cum obișnuiesc unii, ci îndemnându-ne unii pe alții, și cu atât mai mult cu cât vedeți că se apropie Ziua.
26 Voluntarie enim peccantibus nobis post acceptam notitiam veritatis, jam non relinquitur pro peccatis hostia,
Căci, dacă păcătuim cu bună știință după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,
27 terribilis autem quædam exspectatio judicii, et ignis æmulatio, quæ consumptura est adversarios.
ci o așteptare înfricoșătoare a judecății și o înflăcărare de foc care va mistui pe cei potrivnici.
28 Irritam quis faciens legem Moysi, sine ulla miseratione duobus vel tribus testibus moritur:
Un om care nu respectă legea lui Moise moare fără milă, pe cuvântul a doi sau trei martori.
29 quanto magis putatis deteriora mereri supplicia qui Filium Dei conculcaverit, et sanguinem testamenti pollutum duxerit, in quo sanctificatus est, et spiritui gratiæ contumeliam fecerit?
Cu cât mai rea pedeapsă credeți că va fi judecat vrednic cel care a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care a socotit ca fiind un lucru profanat sângele legământului cu care a fost sfințit și care a insultat Duhul harului?
30 Scimus enim qui dixit: Mihi vindicta, et ego retribuam. Et iterum: Quia judicabit Dominus populum suum.
Căci noi îl cunoaștem pe cel care a spus: “Răzbunarea îmi aparține. Eu voi răsplăti”, zice Domnul. Din nou: “Domnul va judeca poporul său”.
31 Horrendum est incidere in manus Dei viventis.
Este un lucru înfricoșător să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu.
32 Rememoramini autem pristinos dies, in quibus illuminati, magnum certamen sustinuistis passionum:
Dar adu-ți aminte de zilele de mai înainte, când, după ce ai fost luminat, ai dus o mare luptă cu suferințe:
33 et in altero quidem opprobriis et tribulationibus spectaculum facti: in altero autem socii taliter conversantium effecti.
pe de o parte, fiind expuși atât la ocară, cât și la asupririri, iar pe de altă parte, devenind părtași cu cei care erau tratați astfel.
34 Nam et vinctis compassi estis, et rapinam bonorum vestrorum cum gaudio suscepistis, cognoscentes vos habere meliorem et manentem substantiam.
Căci amândoi ați avut milă de mine în lanțurile mele și ați acceptat cu bucurie jefuirea averilor voastre, știind că aveți pentru voi înșivă o avere mai bună și durabilă în ceruri.
35 Nolite itaque amittere confidentiam vestram, quæ magnam habet remunerationem.
De aceea, nu aruncați la gunoi îndrăzneala voastră, care are o mare răsplată.
36 Patientia enim vobis necessaria est: ut voluntatem Dei facientes, reportetis promissionem.
Căci aveți nevoie de rezistență pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să primiți făgăduința.
37 Adhuc enim modicum aliquantulum, qui venturus est, veniet, et non tardabit.
“Peste foarte puțin timp, cel ce vine va veni și nu va aștepta.
38 Justus autem meus ex fide vivit: quod si subtraxerit se, non placebit animæ meæ.
Dar cel neprihănit va trăi prin credință. Dacă se retrage, sufletul meu nu are nici o plăcere în el.”
39 Nos autem non sumus subtractionis filii in perditionem, sed fidei in acquisitionem animæ.
Dar noi nu suntem dintre cei ce se retrag spre pieire, ci dintre cei ce au credință pentru mântuirea sufletului.
