Hebræos 10
1 Umbram enim habens lex futurorum bonorum, non ipsam imaginem rerum: per singulos annos, eisdem ipsis hostiis quas offerunt indesinenter, numquam potest accedentes perfectos facere:
Fiindcă legea, având o umbră a lucrurilor bune ce vor veni și nu însăși imaginea lucrurilor, nu poate niciodată să desăvârșească pe cei ce se apropie de ea cu acele sacrificii, pe care le-au oferit neîncetat an după an.
2 alioquin cessassent offerri: ideo quod nullam haberent ultra conscientiam peccati, cultores semel mundati:
Altfel, nu ar fi încetat ele să fie oferite? Pentru că închinătorii trebuiau să nu mai aibă conștiința păcatelor, odată curățați.
3 sed in ipsis commemoratio peccatorum per singulos annos fit.
Totuși, în sacrificiile acelea este o reamintire a păcatelor în fiecare an.
4 Impossibile enim est sanguine taurorum et hircorum auferri peccata.
Fiindcă este imposibil ca sângele taurilor și al țapilor să înlăture păcatele.
5 Ideo ingrediens mundum dicit: Hostiam et oblationem noluisti: corpus autem aptasti mihi:
De aceea, venind el în lume, spune: Sacrificiu și ofrandă tu nu ai voit, dar ai pregătit un trup pentru mine;
6 holocautomata pro peccato non tibi placuerunt.
În ofrande arse și sacrificii pentru păcat tu nu ți-ai găsit plăcerea.
7 Tunc dixi: Ecce venio: in capite libri scriptum est de me: Ut faciam, Deus, voluntatem tuam.
Atunci am spus: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) pentru a face voia ta, Dumnezeule.
8 Superius dicens: Quia hostias, et oblationes, et holocautomata pro peccato noluisti, nec placita sunt tibi, quæ secundum legem offeruntur,
După ce a spus mai sus: Sacrificiu și ofrandă și ofrande arse și sacrificii pentru păcat tu nu ai voit, nici nu ți-ai găsit plăcerea [în ele]; care sunt oferite conform legii;
9 tunc dixi: Ecce venio, ut faciam, Deus, voluntatem tuam: aufert primum, ut sequens statuat.
Atunci el a spus: Iată, eu vin pentru a face voia ta, Dumnezeule. El desființează pe cel dintâi, ca să stabilească pe al doilea.
10 In qua voluntate sanctificati sumus per oblationem corporis Jesu Christi semel.
Voie prin care suntem sfințiți prin oferirea trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna.
11 Et omnis quidem sacerdos præsto est quotidie ministrans, et easdem sæpe offerens hostias, quæ numquam possunt auferre peccata:
Și fiecare preot stă zilnic în picioare, servind și oferind deseori aceleași sacrificii care niciodată nu pot înlătura păcatele.
12 hic autem unam pro peccatis offerens hostiam, in sempiternum sedet in dextera Dei,
Dar acest om, după ce a oferit un singur sacrificiu pentru păcate, pentru totdeauna, s-a așezat la dreapta lui Dumnezeu;
13 de cetero exspectans donec ponantur inimici ejus scabellum pedum ejus.
De acum, așteptând până când dușmanii lui vor fi făcuți sprijinul piciorului său.
14 Una enim oblatione, consummavit in sempiternum sanctificatos.
Fiindcă printr-o [singură] ofrandă el a desăvârșit pentru totdeauna pe cei sfințiți.
15 Contestatur autem nos et Spiritus Sanctus. Postquam enim dixit:
[Aceasta] ne mărturisește și Duhul Sfânt; căci după ce a spus mai înainte:
16 Hoc autem testamentum, quod testabor ad illos post dies illos, dicit Dominus, dando leges meas in cordibus eorum, et in mentibus eorum superscribam eas:
Acesta este legământul pe care îl voi face cu ei după acele zile, spune Domnul: Voi pune legile mele în inimile lor și le voi scrie în mințile lor;
17 et peccatorum, et iniquitatum eorum jam non recordabor amplius.
Și păcatele lor și nelegiuirile lor eu nicidecum nu mi le voi aminti.
18 Ubi autem horum remissio: jam non est oblatio pro peccato.
Dar acolo unde este iertare a acestora, nu mai este ofrandă pentru păcat.
19 Habentes itaque, fratres, fiduciam in introitu sanctorum in sanguine Christi,
De aceea fraților, având cutezanță pentru a intra în locul preasfânt prin sângele lui Isus,
20 quam initiavit nobis viam novam, et viventem per velamen, id est, carnem suam,
Pe o cale nouă și vie, pe care el a consacrat-o pentru noi, prin perdea, care altfel spus este carnea lui,
21 et sacerdotem magnum super domum Dei:
Și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22 accedamus cum vero corde in plenitudine fidei, aspersi corda a conscientia mala, et abluti corpus aqua munda,
Să ne apropiem cu o inimă adevărată, în deplină asigurare a credinței, având inimile stropite, pentru curățire, de o conștiință rea, și trupurile scăldate cu apă pură.
23 teneamus spei nostræ confessionem indeclinabilem (fidelis enim est qui repromisit),
Să ținem strâns mărturisirea credinței noastre, fără clătinare; (căci credincios este cel ce a promis),
24 et consideremus invicem in provocationem caritatis, et bonorum operum:
Și să luăm aminte unii la alții pentru a [ne] provoca la dragoste și la fapte bune,
25 non deserentes collectionem nostram, sicut consuetudinis est quibusdam, sed consolantes, et tanto magis quanto videritis appropinquantem diem.
Nepărăsind adunarea noastră împreună, după cum este obiceiul unora, ci să ne îndemnăm unii pe alții; și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu-se ziua.
26 Voluntarie enim peccantibus nobis post acceptam notitiam veritatis, jam non relinquitur pro peccatis hostia,
Căci dacă noi păcătuim voit după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate,
27 terribilis autem quædam exspectatio judicii, et ignis æmulatio, quæ consumptura est adversarios.
Ci o anumită așteptare înfricoșată a judecății și o indignare arzătoare, care îi va mistui pe potrivnici.
28 Irritam quis faciens legem Moysi, sine ulla miseratione duobus vel tribus testibus moritur:
Oricine a disprețuit legea lui Moise a murit fără milă, pe baza mărturiei a doi sau trei martori;
29 quanto magis putatis deteriora mereri supplicia qui Filium Dei conculcaverit, et sanguinem testamenti pollutum duxerit, in quo sanctificatus est, et spiritui gratiæ contumeliam fecerit?
De o cât mai dureroasă pedeapsă presupuneți că va fi considerat demn, cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit sângele legământului, prin care a fost sfințit, un lucru profan și a tratat disprețuitor Duhul harului?
30 Scimus enim qui dixit: Mihi vindicta, et ego retribuam. Et iterum: Quia judicabit Dominus populum suum.
Căci cunoaștem pe cel ce a spus: Răzbunarea este a mea, eu voi răsplăti, spune Domnul. Și din nou: Domnul va judeca poporul său.
31 Horrendum est incidere in manus Dei viventis.
Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel viu.
32 Rememoramini autem pristinos dies, in quibus illuminati, magnum certamen sustinuistis passionum:
Dar aduceți-vă aminte de zilele de dinainte, în care, după ce ați fost iluminați, ați îndurat o mare luptă a suferințelor;
33 et in altero quidem opprobriis et tribulationibus spectaculum facti: in altero autem socii taliter conversantium effecti.
În parte, fiind făcuți de priveliște, deopotrivă prin ocări și necazuri, și în parte când ați devenit părtași ai celor care erau astfel folosiți.
34 Nam et vinctis compassi estis, et rapinam bonorum vestrorum cum gaudio suscepistis, cognoscentes vos habere meliorem et manentem substantiam.
Fiindcă ați avut compasiune față de mine în lanțurile mele și ați îndurat cu bucurie prădarea bunurilor voastre, știind în voi înșivă că aveți în cer o avere mai bună și durabilă.
35 Nolite itaque amittere confidentiam vestram, quæ magnam habet remunerationem.
De aceea nu lepădați cutezanța voastră, care are o mare răsplătire.
36 Patientia enim vobis necessaria est: ut voluntatem Dei facientes, reportetis promissionem.
Fiindcă aveți nevoie de răbdare, ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi promisiunea.
37 Adhuc enim modicum aliquantulum, qui venturus est, veniet, et non tardabit.
Deoarece încă puțin timp și cel ce vine va veni și nu va întârzia.
38 Justus autem meus ex fide vivit: quod si subtraxerit se, non placebit animæ meæ.
Iar cel drept va trăi prin credință; dar dacă cineva dă înapoi, sufletul meu nu își va găsi plăcerea în el.
39 Nos autem non sumus subtractionis filii in perditionem, sed fidei in acquisitionem animæ.
Dar noi nu suntem dintre cei care dau înapoi spre pieire, ci dintre cei care cred pentru salvarea sufletului.
