Habacuc Propheta 1
1 Onus quod vidit Habacuc propheta.
Povara pe care a văzut-o profetul Habacuc.
2 Usquequo, Domine, clamabo, et non exaudies? vociferabor ad te, vim patiens, et non salvabis?
DOAMNE, cât timp voi mai striga fără să mă auzi! Strig către tine despre violență dar nu vei salva!
3 Quare ostendisti mihi iniquitatem et laborem, videre prædam et injustitiam contra me? Et factum est judicium, et contradictio potentior.
De ce îmi arăți nelegiuire și mă faci să privesc apăsare? Căci înaintea mea sunt jefuire și violență și cei care ridică ceartă și discordie.
4 Propter hoc lacerata est lex, et non pervenit usque ad finem judicium; quia impius prævalet adversus justum, propterea egreditur judicium perversum.
De aceea legea este neglijată și judecata niciodată nu înaintează, căci cel stricat împresoară pe cel drept; de aceea judecata nedreaptă merge înainte.
5 Aspicite in gentibus, et videte; admiramini, et obstupescite: quia opus factum est in diebus vestris, quod nemo credet cum narrabitur.
Voi, cei dintre păgâni, priviți și luați aminte și minunați-vă cu uimire, căci în zilele voastre voi lucra o lucrare pe care voi nu o veți crede chiar dacă vi se va spune.
6 Quia ecce ego suscitabo Chaldæos, gentem amaram et velocem, ambulantem super latitudinem terræ, ut possideat tabernacula non sua.
Căci, iată, îi ridic pe caldeeni, acea națiune amarnică și pripită, care va mărșălui prin întinderea țării, pentru a stăpâni locuințe care nu sunt ale lor.
7 Horribilis et terribilis est: ex semetipsa judicium et onus ejus egredietur.
Ei sunt îngrozitori și înspăimântători; de la ei înșiși vine judecata lor și demnitatea lor.
8 Leviores pardis equi ejus, et velociores lupis vespertinis: et diffundentur equites ejus: equites namque ejus de longe venient; volabunt quasi aquila festinans ad comedendum.
De asemenea, caii lor sunt mai iuți decât leoparzii și mai feroce decât lupii nopții; și călăreții lor se vor împrăștia și călăreții lor vor veni din depărtare; ei vor zbura ca acvila ce se grăbește să mănânce.
9 Omnes ad prædam venient, facies eorum ventus urens; et congregabit quasi arenam captivitatem.
Ei toți vor veni pentru violență; fețele lor vor înfuleca precum vântul de est și vor aduna captivi ca nisipul.
10 Et ipse de regibus triumphabit, et tyranni ridiculi ejus erunt; ipse super omnem munitionem ridebit, et comportabit aggerem, et capiet eam.
Și vor batjocori împărați și prinții le vor fi de batjocură; vor lua în derâdere orice întăritură; căci vor îngrămădi țărână și o vor lua.
11 Tunc mutabitur spiritus, et pertransibit, et corruet: hæc est fortitudo ejus dei sui.
Atunci se va răzgândi și va trece înainte și va ofensa atribuind această puterea lui, dumnezeului său.
12 Numquid non tu a principio, Domine, Deus meus, sancte meus, et non moriemur? Domine, in judicium posuisti eum, et fortem, ut corriperes, fundasti eum.
Nu ești tu din veșnicie, DOAMNE Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri. DOAMNE, tu i-ai rânduit pentru judecată; și: Dumnezeule puternic, tu i-ai întemeiat pentru mustrare.
13 Mundi sunt oculi tui, ne videas malum, et respicere ad iniquitatem non poteris. Quare respicis super iniqua agentes, et taces devorante impio justiorem se?
Ochii tăi sunt prea puri ca să privești răul și nu te poți uita la nelegiuire; de ce te uiți atunci la cei care lucrează perfid și îți ții limba când cel stricat mănâncă pe cel mai drept decât el?
14 Et facies homines quasi pisces maris, et quasi reptile non habens principem.
Și îi faci pe oameni ca peștii mării, ca pe târâtoarele ce nu au conducător peste ele?
15 Totum in hamo sublevavit, traxit illud in sagena sua, et congregavit in rete suum. Super hoc lætabitur, et exsultabit.
Ei îi ridică pe toți cu cârligul, îi prind în plasa lor și îi adună în năvodul lor; de aceea se bucură și se veselesc.
16 Propterea immolabit sagenæ suæ, et sacrificabit reti suo, quia in ipsis incrassata est pars ejus, et cibus ejus electus.
De aceea ei sacrifică în cinstea plasei lor și ard tămâie în cinstea năvodului lor, fiindcă prin ele partea lor este grasă și carnea lor, multă.
17 Propter hoc ergo expandit sagenam suam, et semper interficere gentes non parcet.
Își vor goli astfel plasa și nu vor continua să ucidă națiunile fără cruțare?
