Genesis 18
1 Apparuit autem ei Dominus in convalle Mambre sedenti in ostio tabernaculi sui in ipso fervore diei.
Şi DOMNUL i s-a arătat în câmpiile lui Mamre şi Avraam şedea în uşa cortului, în arşiţa zilei.
2 Cumque elevasset oculos, apparuerunt ei tres viri stantes prope eum: quos cum vidisset, cucurrit in occursum eorum de ostio tabernaculi, et adoravit in terram.
Şi şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el; şi când i-a văzut, a alergat de la uşa cortului să îi întâmpine şi s-a aplecat la pământ,
3 Et dixit: Domine, si inveni gratiam in oculis tuis, ne transeas servum tuum:
Şi a spus: Domnul meu, dacă am găsit acum favoare înaintea ochilor tăi, te rog, nu trece de la servitorul tău;
4 sed afferam pauxillum aquæ, et lavate pedes vestros, et requiescite sub arbore.
Lăsaţi să se aducă puţină apă, vă rog, şi spălaţi-vă picioarele şi odihniţi-vă sub pom;
5 Ponamque buccellam panis, et confortate cor vestrum: postea transibitis: idcirco enim declinastis ad servum vestrum. Qui dixerunt: Fac ut locutus es.
Şi voi aduce o bucată de pâine şi mângâiaţi-vă inimile; după aceea veţi trece mai departe, fiindcă de aceea aţi venit voi la servitorul vostru. Iar ei au spus: Aşa să faci, precum ai spus.
6 Festinavit Abraham in tabernaculum ad Saram, dixitque ei: Accelera, tria sata similæ commisce, et fac subcinericios panes.
Şi Avraam s-a grăbit în cort la Sara şi a spus: Pregăteşte repede trei măsuri din floarea făinii, frământ-o şi fă turte pe vatră.
7 Ipse vero ad armentum cucurrit, et tulit inde vitulum tenerrimum et optimum, deditque puero: qui festinavit et coxit illum.
Şi Avraam a alergat la cireadă şi a adus un viţel fraged şi bun şi l-a dat unui tânăr, iar acesta s-a grăbit să îl pregătească.
8 Tulit quoque butyrum et lac, et vitulum quem coxerat, et posuit coram eis: ipse vero stabat juxta eos sub arbore.
Şi a luat unt şi lapte şi viţelul pe care l-a pregătit şi l-a pus înaintea lor şi a stat în picioare lângă ei sub pom şi au mâncat.
9 Cumque comedissent, dixerunt ad eum: Ubi est Sara uxor tua? Ille respondit: Ecce in tabernaculo est.
Iar ei i-au spus: Unde este Sara, soţia ta? Iar el a spus: Iată, în cort.
10 Cui dixit: Revertens veniam ad te tempore isto, vita comite, et habebit filium Sara uxor tua. Quo audito, Sara risit post ostium tabernaculi.
Iar el a spus: Eu cu adevărat mă voi întoarce la tine, conform timpului vieţii; şi, iată, Sara, soţia ta, va avea un fiu. Şi Sara a auzit aceasta în uşa cortului, care era în spatele lui.
11 Erant autem ambo senes, provectæque ætatis, et desierant Saræ fieri muliebria.
Acum Avraam şi Sara erau bătrâni şi mult înaintaţi în vârstă şi a încetat a mai fi cu Sara, conform rânduielii femeilor.
12 Quæ risit occulte dicens: Postquam consenui, et dominus meus vetulus est, voluptati operam dabo?
De aceea Sara a râs în ea însăşi, spunând: După ce am îmbătrânit să mai am eu plăcere, domnul meu fiind şi el bătrân?
13 Dixit autem Dominus ad Abraham: Quare risit Sara, dicens: Num vere paritura sum anus?
Şi DOMNUL i-a spus lui Avraam: Pentru ce a râs Sara, spunând: Cu adevărat să nasc eu, care sunt bătrână?
14 Numquid Deo quidquam est difficile? juxta condictum revertar ad te hoc eodem tempore, vita comite, et habebit Sara filium.
Este vreun lucru prea greu pentru DOMNUL? La timpul rânduit mă voi întoarce la tine, conform timpului vieţii; şi Sara va avea un fiu.
15 Negavit Sara, dicens: Non risi, timore perterrita. Dominus autem: Non est, inquit, ita: sed risisti.
Atunci Sara a negat, spunând: Nu am râs: pentru că îi era teamă. Dar el a spus: Ba da, ai râs.
16 Cum ergo surrexissent inde viri, direxerunt oculos contra Sodomam: et Abraham simul gradiebatur, deducens eos.
Şi oamenii s-au ridicat de acolo şi au privit spre Sodoma: Şi Avraam a mers cu ei să îi conducă pe cale.
17 Dixitque Dominus: Num celare potero Abraham quæ gesturus sum:
Şi DOMNUL a spus: Voi ascunde eu de Avraam ceea ce fac,
18 cum futurus sit in gentem magnam, ac robustissimam, et benedicendæ sint in illo omnes nationes terræ?
Văzând că Avraam cu adevărat va deveni o naţiune mare şi puternică şi toate naţiunile pământului vor fi binecuvântate în el?
19 Scio enim quod præcepturus sit filiis suis, et domui suæ post se ut custodiant viam Domini, et faciant judicium et justitiam: ut adducat Dominus propter Abraham omnia quæ locutus est ad eum.
Pentru că îl cunosc că va porunci copiilor săi şi casei lui după el şi ei vor ţine calea DOMNULUI, pentru a face dreptate şi judecată, ca DOMNUL să aducă peste Avraam ceea ce a vorbit despre el.
20 Dixit itaque Dominus: Clamor Sodomorum et Gomorrhæ multiplicatus est, et peccatum eorum aggravatum est nimis.
Şi DOMNUL a spus: Pentru că strigătul Sodomei şi Gomorei este mare şi pentru că păcatul lor este foarte apăsător,
21 Descendam, et videbo utrum clamorem qui venit ad me, opere compleverint; an non est ita, ut sciam.
Voi coborî acum şi voi vedea dacă au făcut în întregime conform cu strigătul ei, ce a venit până la mine; şi dacă nu, voi şti.
22 Converteruntque se inde, et abierunt Sodomam: Abraham vero adhuc stabat coram Domino.
Şi bărbaţii şi-au întors feţele de acolo şi au mers spre Sodoma, dar Avraam mai stătea încă în picioare înaintea DOMNULUI.
23 Et appropinquans ait: Numquid perdes justum cum impio?
Şi Avraam s-a apropiat şi a spus: Vei nimici de asemenea pe cel drept cu cel stricat?
24 si fuerint quinquaginta justi in civitate, peribunt simul? et non parces loco illi propter quinquaginta justos, si fuerint in eo?
De ar fi cumva cincizeci de drepţi înăuntrul cetăţii: vei nimici de asemenea şi nu vei cruţa locul pentru cei cinzeci de drepţi care sunt în el?
25 Absit a te ut rem hanc facias, et occidas justum cum impio, fiatque justus sicut impius, non est hoc tuum: qui judicas omnem terram, nequaquam facies judicium hoc.
Departe de tine fie să faci astfel, să ucizi pe cel drept cu cel stricat şi cel drept să fie ca cel stricat, departe de tine fie aceasta. Nu va face dreptate Judecătorul întregului pământ?
26 Dixitque Dominus ad eum: Si invenero Sodomis quinquaginta justos in medio civitatis, dimittam omni loco propter eos.
Iar DOMNUL a spus: Dacă găsesc în Sodoma cincizeci de drepţi înăuntrul cetăţii, atunci voi cruţa tot acel loc din cauza lor.
27 Respondensque Abraham, ait: Quia semel cœpi, loquar ad Dominum meum, cum sim pulvis et cinis.
Şi Avraam a răspuns şi a zis: Iată acum, cutez să vorbesc Domnului, eu, care sunt doar ţărână şi cenuşă;
28 Quid si minus quinquaginta justis quinque fuerint? delebis, propter quadraginta quinque, universam urbem? Et ait: Non delebo, si invenero ibi quadraginta quinque.
De ar lipsi cumva cinci din cei cincizeci de drepţi: vei distruge toată cetatea pentru lipsa a cinci? Iar el a spus: Dacă găsesc acolo patruzeci şi cinci, nu o voi distruge.
29 Rursumque locutus est ad eum: Sin autem quadraginta ibi inventi fuerint, quid facies? Ait: Non percutiam propter quadraginta.
Şi i-a vorbit din nou şi a spus: De ar fi cumva patruzeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face aceasta din cauza celor patruzeci.
30 Ne quæso, inquit, indigneris, Domine, si loquar: quid si ibi inventi fuerint triginta? Respondit: Non faciam, si invenero ibi triginta.
Iar el i-a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi vorbi: De ar fi cumva treizeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu voi face aceasta, dacă găsesc treizeci acolo.
31 Quia semel, ait, cœpi loquar ad Dominum meum: quid si ibi inventi fuerint viginti? Ait: Non interficiam propter viginti.
Iar el a spus: Iată acum, eu cutez să vorbesc Domnului: De ar fi cumva douăzeci găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu o voi distruge din cauza a douăzeci.
32 Obsecro, inquit, ne irascaris, Domine, si loquar adhuc semel: quid si inventi fuerint ibi decem? Et dixit: Non delebo propter decem.
Iar el a spus: Să nu se mânie Domnul şi voi mai vorbi doar de această dată: De ar fi cumva doar zece găsiţi acolo. Iar el a spus: Nu o voi distruge din cauza a zece.
33 Abiitque Dominus, postquam cessavit loqui ad Abraham: et ille reversus est in locum suum.
Şi DOMNUL a plecat imediat după ce a încetat să vorbească îndeaproape cu Avraam şi Avraam s-a întors la locul său.
