Galatas 2

1 Deinde post annos quatuordecim, iterum ascendi Jerosolymam cum Barnaba, assumpto et Tito.

Apoi, după paisprezece ani, m-am suit din nou la Ierusalim cu Barnaba și cu Tit, luând cu mine.

2 Ascendi autem secundum revelationem: et contuli cum illis Evangelium, quod prædico in gentibus, seorsum autem iis qui videbantur aliquid esse: ne forte in vacuum currerem, aut cucurrissem.

M-am urcat prin revelație și le-am prezentat Vestea cea Bună pe care o propovăduiesc printre neamuri, dar în particular, în fața celor respectați, de teamă să nu alerg, sau să nu fi alergat, în zadar.

3 Sed neque Titus, qui mecum erat, cum esset gentilis, compulsus est circumcidi:

Dar nici măcar Titus, care era cu mine, fiind grec, nu a fost obligat să se circumcidă.

4 sed propter subintroductos falsos fratres, qui subintroierunt explorare libertatem nostram, quam habemus in Christo Jesu, ut nos in servitutem redigerent.

Acest lucru s-a întâmplat din cauza falșilor frați aduși pe ascuns, care se furișau pentru a ne spiona libertatea pe care o avem în Cristos Isus, ca să ne aducă în robie,

5 Quibus neque ad horam cessimus subjectione, ut veritas Evangelii permaneat apud vos:

cărora nu le-am dat loc în calea supunerii, nici măcar pentru o oră, pentru ca adevărul Bunei Vestiri să continue cu voi.

6 ab iis autem, qui videbantur esse aliquid (quales aliquando fuerint, nihil mea interest: Deus personam hominis non accipit): mihi enim qui videbantur esse aliquid, nihil contulerunt.

Dar din partea celor care aveau reputația de a fi importanți — oricare ar fi fost ei, pentru mine nu are nicio importanță; Dumnezeu nu arată părtinire față de om — cei care, zic eu, erau respectați nu mi-au împărtășit nimic,

7 Sed e contra cum vidissent quod creditum est mihi Evangelium præputii, sicut et Petro circumcisionis

ci dimpotrivă, când au văzut că mi s-a încredințat Vestea cea Bună pentru cei netăiați împrejur, la fel ca Petru cu Buna Vestire pentru cei tăiați împrejur —

8 (qui enim operatus est Petro in apostolatum circumcisionis, operatus est et mihi inter gentes):

căci cel care a lucrat prin Petru în apostolatul cu cei tăiați împrejur a lucrat prin mine și cu neamurile —

9 et cum cognovissent gratiam, quæ data est mihi, Jacobus, et Cephas, et Joannes, qui videbantur columnæ esse, dextras dederunt mihi, et Barnabæ societatis: ut nos in gentes, ipsi autem in circumcisionem:

și, când au înțeles harul care mi-a fost dat, Iacov, Cefa și Ioan, cei care aveau reputația de stâlpi, ne-au dat lui Barnaba și mie mâna dreaptă a părtășiei, ca noi să mergem la neamuri, iar ei la tăierea împrejur.

10 tantum ut pauperum memores essemus, quod etiam sollicitus fui hoc ipsum facere.

Ne-au cerut doar să ne aducem aminte de cei săraci — lucru pe care și eu eram foarte zelos să îl fac.

11 Cum autem venisset Cephas Antiochiam, in faciem ei restiti, quia reprehensibilis erat.

Dar când a venit Petru la Antiohia, m-am împotrivit în fața lui, pentru că era condamnat.

12 Prius enim quam venirent quidam a Jacobo, cum gentibus edebat: cum autem venissent, subtrahebat, et segregabat se, timens eos qui ex circumcisione erant.

Căci, înainte de a veni niște oameni de la Iacov, el mânca cu neamurile. Dar când au venit ei, el s-a retras și s-a separat, temându-se de cei care erau din circumcizie.

13 Et simulationi ejus consenserunt ceteri Judæi, ita ut et Barnabas duceretur ab eis in illam simulationem.

Și ceilalți iudei i s-au alăturat în ipocrizia lui, așa că și Barnaba s-a lăsat dus de nas de ipocrizia lor.

14 Sed cum vidissem quod non recte ambularent ad veritatem Evangelii, dixi Cephæ coram omnibus: Si tu, cum Judæus sis, gentiliter vivis, et non judaice: quomodo gentes cogis judaizare?

Când am văzut că nu umblau drept, potrivit adevărului Bunei Vestiri, i-am spus lui Petru, în fața tuturor: “Dacă tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile și nu ca iudeii, de ce îi obligi pe neamuri să trăiască ca iudeii?

15 Nos natura Judæi, et non ex gentibus peccatores.

“Noi, iudei din fire și nu păcătoși din neamuri,

16 Scientes autem quod non justificatur homo ex operibus legis, nisi per fidem Jesu Christi: et nos in Christo Jesu credimus, ut justificemur ex fide Christi, et non ex operibus legis: propter quod ex operibus legis non justificabitur omnis caro.

dar știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Isus Hristos, am crezut în Isus Hristos, ca să fim îndreptățiți prin credința în Hristos și nu prin faptele Legii, pentru că nici o făptură nu va fi îndreptățită prin faptele Legii.

17 Quod si quærentes justificari in Christo, inventi sumus et ipsi peccatores, numquid Christus peccati minister est? Absit.

Dar dacă, în timp ce căutam să fim îndreptățiți în Hristos, am fost și noi înșine găsiți păcătoși, este Hristos un rob al păcatului? Cu siguranță că nu!

18 Si enim quæ destruxi, iterum hæc ædifico: prævaricatorem me constituo.

Căci dacă zidesc din nou lucrurile pe care le-am distrus, mă dovedesc pe mine însumi un călcător de lege.

19 Ego enim per legem, legi mortuus sum, ut Deo vivam: Christo confixus sum cruci.

Căci eu, prin lege, am murit pentru lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu.

20 Vivo autem, jam non ego: vivit vero in me Christus. Quod autem nunc vivo in carne: in fide vivo Filii Dei, qui dilexit me, et tradidit semetipsum pro me.

Am fost răstignit împreună cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine.

21 Non abjicio gratiam Dei. Si enim per legem justitia, ergo gratis Christus mortuus est.

Eu nu resping harul lui Dumnezeu. Căci dacă neprihănirea este prin lege, atunci Hristos a murit degeaba!”