Deuteronomii 5

1 Vocavitque Moyses omnem Israëlem, et dixit ad eum: Audi, Israël, cæremonias atque judicia, quæ ego loquor in auribus vestris hodie: discite ea, et opere complete.

Şi Moise a chemat tot Israelul şi le-a spus: Ascultă, Israele, statutele şi judecăţile pe care le vorbesc astăzi în urechile voastre, ca să le învăţaţi şi să le ţineţi şi să le împliniţi.

2 Dominus Deus noster pepigit nobiscum fœdus in Horeb.

DOMNUL Dumnezeul nostru a făcut cu noi un legământ în Horeb.

3 Non cum patribus nostris iniit pactum, sed nobiscum qui in præsentiarum sumus, et vivimus.

Nu cu părinţii noştri a făcut DOMNUL acest legământ, ci cu noi, adică cu noi, toţi aceştia care suntem în viaţă astăzi.

4 Facie ad faciem locutus est nobis in monte de medio ignis.

DOMNUL a vorbit cu voi faţă în faţă pe munte, din mijlocul focului,

5 Ego sequester et medius fui inter Dominum et vos in tempore illo, ut annuntiarem vobis verba ejus: timuistis enim ignem, et non ascendistis in montem. Et ait:

(Eu stăteam în timpul acela între DOMNUL şi voi, ca să vă arăt cuvântul DOMNULUI, pentru că vă temeaţi din cauza focului şi nu v-aţi urcat pe munte), spunând:

6 Ego Dominus Deus tuus, qui eduxi te de terra Ægypti, de domo servitutis.

Eu sunt DOMNUL Dumnezeul tău care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.

7 Non habebis deos alienos in conspectu meo.

Să nu ai alţi dumnezei în afară de mine.

8 Non facies tibi sculptile, nec similitudinem omnium, quæ in cælo sunt desuper, et quæ in terra deorsum, et quæ versantur in aquis sub terra.

Să nu îţi faci chip cioplit sau vreo asemănare a ceea ce este sus în cer, sau a ceea ce este jos pe pământ sau a ceea ce este în apele de sub pământ,

9 Non adorabis ea, et non coles. Ego enim sum Dominus Deus tuus: Deus æmulator, reddens iniquitatem patrum super filios in tertiam et quartam generationem his qui oderunt me:

Să nu te prosterni înaintea lor, nici să nu le serveşti, pentru că eu, DOMNUL Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, pedepsind nelegiuirea părinţilor peste copii până la a treia şi a patra generaţie a celor care mă urăsc,

10 et faciens misericordiam in multa millia diligentibus me, et custodientibus præcepta mea.

Şi arătând milă la mii dintre cei care mă iubesc şi păzesc poruncile mele.

11 Non usurpabis nomen Domini Dei tui frustra: quia non erit impunitus qui super re vana nomen ejus assumpserit.

Să nu iei în deşert numele DOMNULUI Dumnezeul tău, pentru că DOMNUL nu îl va considera nevinovat pe cel care ia în deşert numele lui.

12 Observa diem sabbati, ut sanctifices eum, sicut præcepit tibi Dominus Deus tuus.

Ţine ziua sabatului ca să o sfinţeşti, precum ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul tău.

13 Sex diebus operaberis, et facies omnia opera tua.

Lucrează şase zile şi fă toată munca ta;

14 Septimus dies sabbati est, id est, requies Domini Dei tui. Non facies in eo quidquam operis tu, et filius tuus, et filia, servus et ancilla, et bos, et asinus, et omne jumentum tuum, et peregrinus qui est intra portas tuas: ut requiescat servus tuus, et ancilla tua, sicut et tu.

Dar ziua a şaptea este sabatul pentru DOMNUL Dumnezeul tău; să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, nici boul tău, nici măgarul tău, nici vreuna dintre vitele tale, nici străinul tău care este înăuntrul porţilor tale, ca să se odihnească şi servitorul tău şi servitoarea ta, la fel ca tine.

15 Memento quod et ipse servieris in Ægypto, et eduxerit te inde Dominus Deus tuus in manu forti, et brachio extento. Idcirco præcepit tibi ut observares diem sabbati.

Şi aminteşte-ţi că ai fost servitor în ţara Egiptului şi că DOMNUL Dumnezeul tău te-a scos de acolo cu mână tare şi cu braţ întins; de aceea ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul tău să ţii ziua sabatului.

16 Honora patrem tuum et matrem, sicut præcepit tibi Dominus Deus tuus, ut longo vivas tempore, et bene sit tibi in terra, quam Dominus Deus tuus daturus est tibi.

Onorează pe tatăl tău şi pe mama ta, precum ţi-a poruncit DOMNUL Dumnezeul tău, ca să ţi se lungească zilele şi ca să îţi meargă bine, în ţara pe care ţi-o dă DOMNUL Dumnezeul tău.

17 Non occides,

Să nu ucizi.

18 neque mœchaberis,

Nici să nu comiţi adulter.

19 furtumque non facies:

Nici să nu furi.

20 nec loqueris contra proximum tuum falsum testimonium.

Nici să nu depui mărturie falsă împotriva aproapelui tău.

21 Non concupisces uxorem proximi tui: non domum, non agrum, non servum, non ancillam, non bovem, non asinum, et universa quæ illius sunt.

Nici să nu doreşti soţia aproapelui tău, nici să nu pofteşti casa aproapelui tău, câmpul său, sau servitorul lui sau servitoarea lui, boul lui sau măgarul lui, sau ceva din ce este al aproapelui tău.

22 Hæc verba locutus est Dominus ad omnem multitudinem vestram in monte de medio ignis et nubis, et caliginis, voce magna, nihil addens amplius: et scripsit ea in duabus tabulis lapideis, quas tradidit mihi.

Aceste cuvinte le-a vorbit DOMNUL către toată adunarea voastră, pe munte, din mijlocul focului, din nor şi din întuneric gros, cu voce tare, şi nu a mai adăugat nimic. Şi le-a scris pe două table de piatră şi mi le-a dat mie.

23 Vos autem postquam audistis vocem de medio tenebrarum, et montem ardere vidistis, accessistis ad me omnes principes tribuum et majores natu, atque dixistis:

Şi s-a întâmplat, când aţi auzit vocea din mijlocul întunericului, (fiindcă muntele ardea cu foc), că v-aţi apropiat de mine, adică toţi capii triburilor voastre şi bătrânii voştri;

24 Ecce ostendit nobis Dominus Deus noster majestatem et magnitudinem suam: vocem ejus audivimus de medio ignis, et probavimus hodie, quod loquente Deo cum homine, vixerit homo.

Şi aţi spus: Iată, DOMNUL Dumnezeul nostru ne-a arătat gloria sa şi măreţia sa şi i-am auzit vocea din mijlocul focului; am văzut astăzi că Dumnezeu vorbeşte cu omul şi omul trăieşte.

25 Cur ergo moriemur, et devorabit nos ignis hic maximus? si enim audierimus ultra vocem Domini Dei nostri, moriemur.

Şi acum pentru ce să murim? Pentru că acest foc mare ne va mistui, dacă vom mai auzi vocea DOMNULUI Dumnezeul nostru vom muri.

26 Quid est omnis caro, ut audiat vocem Dei viventis, qui de medio ignis loquitur sicut nos audivimus, et possit vivere?

Fiindcă cine este acela, ca noi, din toată făptura, care a auzit vocea Dumnezeului cel viu vorbind din mijlocul focului, şi a trăit?

27 Tu magis accede: et audi cuncta quæ dixerit Dominus Deus noster tibi: loquerisque ad nos, et nos audientes faciemus ea.

Apropie-te tu şi auzi tot ce va spune DOMNUL Dumnezeul nostru şi vorbeşte-ne tu, tot ce îţi va vorbi DOMNUL Dumnezeul nostru; şi vom auzi şi vom face.

28 Quod cum audisset Dominus, ait ad me: Audivi vocem verborum populi hujus quæ locuti sunt tibi: bene omnia sunt locuti.

Şi DOMNUL a auzit vocea cuvintelor voastre, când mi-aţi vorbit, şi DOMNUL mi-a spus: Am auzit vocea cuvintelor acestui popor, pe care le-a spus către tine, bine au spus tot ce au spus.

29 Quis det talem eos habere mentem, ut timeant me, et custodiant universa mandata mea in omni tempore, ut bene sit eis et filiis eorum in sempiternum?

O, de ar fi în ei o astfel de inimă, ca să se teamă de mine şi să păzească întotdeauna toate poruncile mele, ca să le fie bine, lor şi copiilor lor, pentru totdeauna!

30 Vade et dic eis: Revertimini in tentoria vestra.

Du-te, spune-le: Întoarceţi-vă la corturile voastre.

31 Tu vero hic sta mecum, et loquar tibi omnia mandata mea, et cæremonias atque judicia: quæ docebis eos, ut faciant ea in terra, quam dabo illis in possessionem.

Dar cât despre tine, stai aici lângă mine şi îţi voi spune toate poruncile şi statutele şi judecăţile care să îi înveţi să le împlinească în ţara pe care le-o dau să o stăpânească.

32 Custodite igitur et facite quæ præcepit Dominus Deus vobis: non declinabitis neque ad dexteram, neque ad sinistram:

Să luaţi seama să faceţi de aceea precum v-a poruncit DOMNUL Dumnezeul vostru, să nu vă abateţi la dreapta sau la stânga.

33 sed per viam, quam præcepit Dominus Deus vester, ambulabitis, ut vivatis, et bene sit vobis, et protelentur dies in terra possessionis vestræ.

Să umblaţi în toate căile pe care vi le-a poruncit DOMNUL Dumnezeul vostru, ca să trăiţi şi să vă fie bine şi să vă lungiţi zilele în ţara pe care o veţi stăpâni.