Actuum Apostolorum 15
1 Et quidam descendentes de Judæa docebant fratres: Quia nisi circumcidamini secundum morem Moysi, non potestis salvari.
Niște oameni coborâți din Iudeea au învățat pe frați “Dacă nu vă tăiați împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți.”
2 Facta ergo seditione non minima Paulo et Barnabæ adversus illos, statuerunt ut ascenderent Paulus et Barnabas, et quidam alii ex aliis ad Apostolos et presbyteros in Jerusalem super hac quæstione.
De aceea, după ce Pavel și Barnaba au avut cu ei nu puține neînțelegeri și discuții, au însărcinat pe Pavel, pe Barnaba și pe alții dintre ei să se suie la Ierusalim la apostoli și la bătrâni în legătură cu această chestiune.
3 Illi ergo deducti ab ecclesia pertransibant Phœnicen et Samariam, narrantes conversionem gentium: et faciebant gaudium magnum omnibus fratribus.
Ei, fiind trimiși pe drum de adunare, au trecut prin Fenicia și Samaria, vestind convertirea neamurilor. Ei au provocat o mare bucurie tuturor fraților.
4 Cum autem venissent Jerosolymam, suscepti sunt ab ecclesia, et ab Apostolis et senioribus, annuntiantes quanta Deus fecisset cum illis.
După ce au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Adunare, de apostoli și de bătrâni și au relatat tot ce făcuse Dumnezeu cu ei.
5 Surrexerunt autem quidam de hæresi pharisæorum, qui crediderunt, dicentes quia oportet circumcidi eos, præcipere quoque servare legem Moysi.
Dar unii din secta fariseilor credincioși s-au sculat și au zis: “Trebuie să-i tăiem împrejur și să le poruncim să păzească Legea lui Moise.”
6 Conveneruntque Apostoli et seniores videre de verbo hoc.
Și apostolii și bătrânii s-au adunat ca să vadă despre aceasta.
7 Cum autem magna conquisitio fieret, surgens Petrus dixit ad eos: Viri fratres, vos scitis quoniam ab antiquis diebus Deus in nobis elegit, per os meum audire gentes verbum Evangelii et credere.
După ce s-a discutat mult, Petru s-a ridicat și le-a zis: “Fraților, știți că, cu mult timp în urmă, Dumnezeu a făcut o alegere între voi, pentru ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Bunei Vestiri și să creadă.
8 Et qui novit corda Deus, testimonium perhibuit, dans illis Spiritum Sanctum, sicut et nobis,
Dumnezeu, care cunoaște inima, a mărturisit despre ei, dându-le Duhul Sfânt, așa cum ne-a făcut și nouă.
9 et nihil discrevit inter nos et illos, fide purificans corda eorum.
El nu a făcut nicio deosebire între noi și ei, curățându-le inimile prin credință.
10 Nunc ergo quid tentatis Deum, imponere jugum super cervices discipulorum quod neque patres nostri, neque nos portare potuimus?
Așadar, acum, de ce îl ispitiți pe Dumnezeu, ca să puneți pe gâtul discipolilor un jug pe care nici părinții noștri și nici noi nu am putut să-l purtăm?
11 sed per gratiam Domini Jesu Christi credimus salvari, quemadmodum et illi.
Noi, însă, credem că suntem mântuiți prin harul Domnului Isus, ca și ei.”
12 Tacuit autem omnis multitudo: et audiebant Barnabam et Paulum narrantes quanta Deus fecisset signa et prodigia in gentibus per eos.
Toată mulțimea tăcea și asculta pe Barnaba și pe Pavel, care vorbeau despre semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu printre neamuri prin ei.
13 Et postquam tacuerunt, respondit Jacobus, dicens: Viri fratres, audite me.
După ce au tăcut, Iacov a răspuns: “Fraților, ascultați-mă.
14 Simon narravit quemadmodum primum Deus visitavit sumere ex gentibus populum nomini suo.
Simeon a relatat cum Dumnezeu a vizitat mai întâi națiunile pentru a lua din ele un popor pentru numele său.
15 Et huic concordant verba prophetarum: sicut scriptum est:
Acest lucru este în acord cu cuvintele profeților. După cum este scris,
16 Post hæc revertar, et reædificabo tabernaculum David quod decidit: et diruta ejus reædificabo, et erigam illud:
“După acestea mă voi întoarce. Voi zidi din nou cortul lui David, care a căzut. Voi construi din nou ruinele sale. Îl voi ridica
17 ut requirant ceteri hominum Dominum, et omnes gentes super quas invocatum est nomen meum, dicit Dominus faciens hæc.
pentru ca ceilalți oameni să caute pe Domnul: toate neamurile care sunt chemate după numele Meu, zice Domnul, care face toate aceste lucruri.
“Toate lucrările lui Dumnezeu sunt cunoscute de El din veșnicie. (aiōn g165)
19 Propter quod ego judico non inquietari eos qui ex gentibus convertuntur ad Deum,
De aceea, judecata mea este să nu-i tulburăm pe cei din rândul neamurilor care se întorc la Dumnezeu,
20 sed scribere ad eos ut abstineant se a contaminationibus simulacrorum, et fornicatione, et suffocatis, et sanguine.
ci să le scriem să se abțină de la spurcarea idolilor, de la imoralitatea sexuală, de la ceea ce este sugrumat și de la sânge.
21 Moyses enim a temporibus antiquis habet in singulis civitatibus qui eum prædicent in synagogis, ubi per omne sabbatum legitur.
Căci Moise, din generații de demult, are în fiecare cetate pe cei care îl propovăduiesc, fiind citit în sinagogi în fiecare Sabat.”
22 Tunc placuit Apostolis et senioribus cum omni ecclesia eligere viros ex eis, et mittere Antiochiam cum Paulo et Barnaba: Judam, qui cognominabatur Barsabas, et Silam, viros primos in fratribus:
Atunci apostolii și bătrânii, împreună cu toată adunarea, au găsit de cuviință să aleagă bărbați din ceata lor și să-i trimită la Antiohia cu Pavel și Barnaba: Iuda, numit Barsaba, și Sila, bărbați de seamă între frați.
23 scribentes per manus eorum: Apostoli et seniores fratres, his qui sunt Antiochiæ, et Syriæ, et Ciliciæ, fratribus ex gentibus, salutem.
Ei au scris aceste lucruri de mâna lor: “Apostolii, bătrânii și frații, către frații care sunt dintre neamuri în Antiohia, Siria și Cilicia: salutări.
24 Quoniam audivimus quia quidam ex nobis exeuntes, turbaverunt vos verbis, evertentes animas vestras, quibus non mandavimus,
Pentru că am auzit că unii care au plecat de la noi v-au tulburat cu vorbe, neliniștindu-vă sufletele, spunând: “Trebuie să vă tăiați împrejur și să țineți Legea”, cărora noi nu le-am dat nicio poruncă;
25 placuit nobis collectis in unum eligere viros, et mittere ad vos cum carissimis nostris Barnaba et Paulo,
ni s-a părut bine, după ce am ajuns la un acord, să alegem niște oameni și să vi-i trimitem împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel,
26 hominibus qui tradiderunt animas suas pro nomine Domini nostri Jesu Christi.
oameni care și-au riscat viața pentru numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 Misimus ergo Judam et Silam, qui et ipsi vobis verbis referent eadem.
Am trimis, așadar, pe Iuda și pe Sila, care și ei înșiși vă vor spune aceleași lucruri prin cuvânt.
28 Visum est enim Spiritui Sancto et nobis nihil ultra imponere vobis oneris quam hæc necessaria:
Fiindcă Duhul Sfânt și nouă ni s-a părut bine să nu punem asupra voastră o povară mai mare decât aceste lucruri necesare:
29 ut abstineatis vos ab immolatis simulacrorum, et sanguine, et suffocato, et fornicatione: a quibus custodientes vos, bene agetis. Valete.
să vă abțineți de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la lucrurile sugrumate și de la imoralitatea sexuală, de care, dacă vă veți păzi, vă va fi bine. Adio!”
30 Illi ergo dimissi, descenderunt Antiochiam: et congregata multitudine tradiderunt epistolam.
După ce au fost trimiși, au ajuns la Antiohia. După ce au adunat mulțimea, au înmânat scrisoarea.
31 Quam cum legissent, gavisi sunt super consolatione.
După ce au citit-o, s-au bucurat de încurajare.
32 Judas autem et Silas, et ipsi cum essent prophetæ, verbo plurimo consolati sunt fratres, et confirmaverunt.
Iuda și Sila, fiind și ei prooroci, i-au încurajat pe frați cu multe cuvinte și i-au întărit.
33 Facto autem ibi aliquanto tempore, dimissi sunt cum pace a fratribus ad eos qui miserant illos.
După ce au petrecut ceva timp acolo, frații i-au concediat în pace de la frați la apostoli.
34 Visum est autem Silæ ibi remanere: Judas autem solus abiit Jerusalem.
35 Paulus autem et Barnabas demorabantur Antiochiæ, docentes et evangelizantes cum aliis pluribus verbum Domini.
Dar Pavel și Barnaba au rămas în Antiohia, învățând și propovăduind cuvântul Domnului, împreună cu mulți alții.
36 Post aliquot autem dies, dixit ad Barnabam Paulus: Revertentes visitemus fratres per universas civitates in quibus prædicavimus verbum Domini, quomodo se habeant.
După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: “Să ne întoarcem acum și să vizităm pe frații noștri în fiecare cetate în care am vestit cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac.”
37 Barnabas autem volebat secum assumere et Joannem, qui cognominabatur Marcus.
Barnaba plănuia să ia cu ei și pe Ioan, căruia i se spunea Marcu.
38 Paulus autem rogabat eum (ut qui discessisset ab eis de Pamphylia, et non isset cum eis in opus) non debere recipi.
Dar lui Pavel nu i s-a părut o idee bună să ia cu ei pe cineva care se retrăsese de la ei în Pamfilia și care nu a mers cu ei să facă lucrarea.
39 Facta est autem dissensio, ita ut discederent ab invicem, et Barnabas quidem, assumpto Marco, navigaret Cyprum.
Atunci cearta a devenit atât de aprinsă, încât s-au despărțit unul de altul. Barnaba l-a luat pe Marcu cu el și a plecat în Cipru,
40 Paulus vero, electo Sila, profectus est, traditus gratiæ Dei a fratribus.
dar Pavel l-a ales pe Sila și a plecat, fiind încredințat de frați harului lui Dumnezeu.
41 Perambulabat autem Syriam et Ciliciam, confirmans ecclesias: præcipiens custodire præcepta Apostolorum et seniorum.
A străbătut Siria și Cilicia, întărind adunările.
