Corinthios Ii 7
1 Has ergo habentes promissiones, carissimi, mundemus nos ab omni inquinamento carnis et spiritus, perficientes sanctificationem in timore Dei.
Deci, iubiților, având aceste făgăduințe, să ne curățim de orice spurcăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu.
2 Capite nos. Neminem læsimus, neminem corrupimus, neminem circumvenimus.
Deschideți-ne inimile voastre. Nu am greșit față de nimeni. Nu am corupt pe nimeni. Nu am profitat de nimeni.
3 Non ad condemnationem vestram dico: prædiximus enim quod in cordibus nostris estis ad commoriendum et ad convivendum.
Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am mai spus că sunteți în inimile noastre pentru a muri împreună și a trăi împreună.
4 Multa mihi fiducia est apud vos, multa mihi gloriatio pro vobis: repletus sum consolatione; superabundo gaudio in omni tribulatione nostra.
Mare este îndrăzneala mea de a vorbi față de voi. Mare este lăudăroșenia mea în numele vostru. Sunt plin de mângâiere. Debordez de bucurie în tot necazul nostru.
5 Nam et cum venissemus in Macedoniam, nullam requiem habuit caro nostra, sed omnem tribulationem passi sumus: foris pugnæ, intus timores.
Căci, când am ajuns în Macedonia, carnea noastră nu a avut nici o ușurare, ci am fost chinuiți din toate părțile. Luptele erau afară. Frica era înăuntru.
6 Sed qui consolatur humiles, consolatus est nos Deus in adventu Titi.
Cu toate acestea, Cel care îi mângâie pe cei umili, Dumnezeu, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus,
7 Non solum autem in adventu ejus, sed etiam in consolatione, qua consolatus est in vobis, referens nobis vestrum desiderium, vestrum fletum, vestram æmulationem pro me, ita ut magis gauderem.
și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat în voi, în timp ce ne povestea despre dorul vostru, despre jalea voastră și despre zelul vostru pentru mine, așa că m-am bucurat și mai mult.
8 Quoniam etsi contristavi vos in epistola, non me pœnitet: etsi pœniteret, videns quod epistola illa (etsi ad horam) vos contristavit,
Căci, deși v-am mâhnit cu scrisoarea mea, nu regret, deși am regretat-o. Căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, deși numai pentru o vreme.
9 nunc gaudeo: non quia contristati estis, sed quia contristati estis ad pœnitentiam. Contristati enim estis ad Deum, ut in nullo detrimentum patiamini ex nobis.
Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință. Căci v-ați mâhnit în mod dumnezeiesc, ca să suferiți o pierdere din partea noastră în nimic.
10 Quæ enim secundum Deum tristitia est, pœnitentiam in salutem stabilem operatur: sæculi autem tristitia mortem operatur.
Căci întristarea evlavioasă produce pocăința care duce la mântuire, care nu aduce niciun regret. Dar întristarea lumii produce moarte.
11 Ecce enim hoc ipsum, secundum Deum contristari vos, quantam in vobis operatur sollicitudinem: sed defensionem, sed indignationem, sed timorem, sed desiderium, sed æmulationem, sed vindictam: in omnibus exhibuistis vos incontaminatos esse negotio.
Căci iată, același lucru, că ați fost întristați în mod dumnezeiesc, ce grijă serioasă a lucrat în voi. Da, ce apărare, indignare, teamă, dorință, zel și răzbunare! În toate v-ați demonstrat că erați curați în această chestiune.
12 Igitur, etsi scripsi vobis, non propter eum qui fecit injuriam, nec propter eum qui passus est: sed ad manifestandam sollicitudinem nostram, quam habemus pro vobis
Așadar, deși v-am scris, nu am scris pentru cauza celui care a greșit, nici pentru cauza celui care a suferit greșeala, ci pentru ca grija voastră sinceră față de noi să se arate în voi în fața lui Dumnezeu.
13 coram Deo: ideo consolati sumus. In consolatione autem nostra, abundantius magis gavisi sumus super gaudio Titi, quia refectus est spiritus ejus ab omnibus vobis:
De aceea am fost mângâiați. În mângâierea noastră, ne-am bucurat și mai mult pentru bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost împrospătat de voi toți.
14 et si quid apud illum de vobis gloriatus sum, non sum confusus: sed sicut omnia vobis in veritate locuti sumus, ita et gloriatio nostra, quæ fuit ad Titum, veritas facta est,
Căci, dacă în ceva m-am lăudat cu el în numele vostru, nu am fost dezamăgit. Ci, după cum v-am spus toate lucrurile în adevăr, tot așa și slava noastră, pe care am făcut-o înaintea lui Titus, s-a dovedit a fi adevăr.
15 et viscera ejus abundantius in vobis sunt, reminiscentis omnium vestrum obedientiam: quomodo cum timore et tremore excepistis illum.
Afecțiunea lui este și mai mare față de voi, în timp ce își amintește de toată ascultarea voastră, de modul în care l-ați primit cu frică și cu cutremur.
16 Gaudeo quod in omnibus confido in vobis.
Mă bucur că în toate sunt încredințat cu privire la voi.
