Corinthios Ii 10

1 Ipse autem ego Paulus obsecro vos per mansuetudinem et modestiam Christi, qui in facie quidem humilis sum inter vos, absens autem confido in vos.

Eu, Pavel, vă rog cu smerenia și blândețea lui Hristos, eu, care, în prezența voastră, sunt smerit între voi, dar, lipsind, sunt îndrăzneț față de voi.

2 Rogo autem vos ne præsens audeam per eam confidentiam, qua existimor audere in quosdam, qui arbitrantur nos tamquam secundum carnem ambulemus.

Da, vă rog ca, atunci când sunt prezent, să nu-mi arăt curajul cu încrederea cu care intenționez să fiu îndrăzneț împotriva unora, care ne consideră că umblăm după trup.

3 In carne enim ambulantes, non secundum carnem militamus.

Căci, deși umblăm în carne, nu ne luptăm după carne;

4 Nam arma militiæ nostræ non carnalia sunt, sed potentia Deo ad destructionem munitionum, consilia destruentes,

căci armele luptei noastre nu sunt din carne, ci puternice înaintea lui Dumnezeu pentru dărâmarea întăriturilor,

5 et omnem altitudinem extollentem se adversus scientiam Dei, et in captivitatem redigentes omnem intellectum in obsequium Christi,

dărâmând închipuirile și orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și aducând orice gând în captivitate pentru supunerea lui Hristos,

6 et in promptu habentes ulcisci omnem inobedientiam, cum impleta fuerit vestra obedientia.

și fiind gata să răzbune orice neascultare, când supunerea voastră va fi deplină.

7 Quæ secundum faciem sunt, videte. Si quis confidit sibi Christi se esse, hoc cogitet iterum apud se: quia sicut ipse Christi est, ita et nos.

Privești lucrurile doar așa cum apar în fața ta? Dacă cineva se încrede în sine însuși că este al lui Hristos, să se gândească iarăși cu sine însuși că, după cum el este al lui Hristos, tot așa și noi suntem ai lui Hristos.

8 Nam etsi amplius aliquid gloriatus fuero de potestate nostra, quam dedit nobis Dominus in ædificationem, et non in destructionem vestram, non erubescam.

Căci chiar dacă mă laud oarecum din belșug cu privire la autoritatea noastră, pe care Domnul a dat-o pentru a vă zidi și nu pentru a vă doborî, nu mă voi rușina,

9 Ut autem non existimer tamquam terrere vos per epistolas:

ca să nu pară că vreau să vă îngrozesc prin scrisorile mele.

10 quoniam quidem epistolæ, inquiunt, graves sunt et fortes: præsentia autem corporis infirma, et sermo contemptibilis:

Căci “scrisorile lui”, spun ei, “sunt grele și puternice, dar prezența lui trupească este slabă, iar vorbirea lui este disprețuită”.

11 hoc cogitet qui ejusmodi est, quia quales sumus verbo per epistolas absentes, tales et præsentes in facto.

O astfel de persoană să se gândească la acest lucru: ceea ce suntem prin scrisori în cuvânt când suntem absenți, așa suntem și în fapte când suntem prezenți.

12 Non enim audemus inserere, aut comparare nos quibusdam, qui seipsos commendant: sed ipsi in nobis nosmetipsos metientes, et comparantes nosmetipsos nobis.

Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne comparăm cu unii dintre cei ce se recomandă. Dar ei înșiși, măsurându-se pe ei înșiși și comparându-se cu ei înșiși, sunt fără pricepere.

13 Nos autem non in immensum gloriabimur, sed secundum mensuram regulæ, qua mensus est nobis Deus, mensuram pertingendi usque ad vos.

Noi însă nu ne vom lăuda dincolo de limitele cuvenite, ci în limitele cu care ne-a rânduit Dumnezeu, care ajung până la voi.

14 Non enim quasi non pertingentes ad vos, superextendimus nos: usque ad vos enim pervenimus in Evangelio Christi.

Căci nu ne întindem prea mult, ca și cum nu am ajunge până la voi. Căci am ajuns până la voi cu Vestea cea Bună a lui Hristos,

15 Non in immensum gloriantes in alienis laboribus: spem autem habentes crescentis fidei vestræ, in vobis magnificari secundum regulam nostram in abundantiam,

fără să ne lăudăm dincolo de limitele cuvenite, în lucrarea altora, ci având nădejdea că, pe măsură ce crește credința voastră, vom fi măriți din belșug de voi în sfera noastră de influență,

16 etiam in illa, quæ ultra vos sunt, evangelizare, non in aliena regula in iis quæ præparata sunt gloriari.

astfel încât să propovăduim Vestea cea Bună chiar și în părțile de dincolo de voi, nu să ne lăudăm cu ceea ce a făcut deja altcineva.

17 Qui autem gloriatur, in Domino glorietur.

ci “cel care se laudă, să se laude în Domnul”.

18 Non enim qui seipsum commendat, ille probatus est: sed quem Deus commendat.

Căci nu cel care se laudă pe sine este aprobat, ci cel pe care îl laudă Domnul.