< Corinthios I 2 >

1 Et ego, cum venissem ad vos, fratres, veni non in sublimitate sermonis, aut sapientiæ, annuntians vobis testimonium Christi.
Când am venit la voi, fraților, n-am venit cu o vorbire sau cu înțelepciune, ca să vă vestesc mărturia lui Dumnezeu.
2 Non enim judicavi me scire aliquid inter vos, nisi Jesum Christum, et hunc crucifixum.
Căci am hotărât să nu cunosc nimic între voi decât pe Isus Hristos și pe cel răstignit.
3 Et ego in infirmitate, et timore, et tremore multo fui apud vos:
Am fost cu voi în slăbiciune, în frică și în mult tremur.
4 et sermo meus, et prædicatio mea non in persuasibilibus humanæ sapientiæ verbis, sed in ostensione spiritus et virtutis:
Discursul meu și propovăduirea mea nu erau în cuvinte convingătoare ale înțelepciunii omenești, ci în demonstrația Duhului și a puterii,
5 ut fides vestra non sit in sapientia hominum, sed in virtute Dei.
pentru ca credința voastră să nu stea în înțelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu.
6 Sapientiam autem loquimur inter perfectos: sapientiam vero non hujus sæculi, neque principum hujus sæculi, qui destruuntur: (aiōn g165)
Noi însă vorbim cu înțelepciune printre cei maturi, dar nu cu înțelepciunea lumii acesteia și nici cu cea a conducătorilor lumii acesteia, care sunt pe cale de dispariție. (aiōn g165)
7 sed loquimur Dei sapientiam in mysterio, quæ abscondita est, quam prædestinavit Deus ante sæcula in gloriam nostram, (aiōn g165)
Ci noi vorbim înțelepciunea lui Dumnezeu în taină, înțelepciunea care a fost ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai dinainte de lumi, pentru gloria noastră, (aiōn g165)
8 quam nemo principum hujus sæculi cognovit: si enim cognovissent, numquam Dominum gloriæ crucifixissent. (aiōn g165)
și pe care nu a cunoscut-o niciunul dintre conducătorii acestei lumi. Căci, dacă ar fi știut-o, nu L-ar fi răstignit pe Domnul slavei. (aiōn g165)
9 Sed sicut scriptum est: Quod oculus non vidit, nec auris audivit, nec in cor hominis ascendit, quæ præparavit Deus iis qui diligunt illum:
Dar, după cum este scris, “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit, care nu a intrat în inima omului, pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru cei care îl iubesc.”
10 nobis autem revelavit Deus per Spiritum suum: Spiritus enim omnia scrutatur, etiam profunda Dei.
Dar nouă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sfânt. Căci Duhul cercetează toate lucrurile, da, chiar și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu.
11 Quis enim hominum scit quæ sunt hominis, nisi spiritus hominis, qui in ipso est? ita et quæ Dei sunt, nemo cognovit, nisi Spiritus Dei.
Căci cine dintre oameni cunoaște lucrurile unui om, dacă nu spiritul omului care este în el? Tot așa, nimeni nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, în afară de Duhul lui Dumnezeu.
12 Nos autem non spiritum hujus mundi accepimus, sed Spiritum qui ex Deo est, ut sciamus quæ a Deo donata sunt nobis:
Dar noi nu am primit spiritul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să cunoaștem lucrurile care ne-au fost date de Dumnezeu în mod gratuit.
13 quæ et loquimur non in doctis humanæ sapientiæ verbis, sed in doctrina Spiritus, spiritualibus spiritualia comparantes.
Și noi vorbim aceste lucruri, nu în cuvintele pe care le învață înțelepciunea omenească, ci în cele pe care le învață Duhul Sfânt, comparând lucrurile spirituale cu cele spirituale.
14 Animalis autem homo non percipit ea quæ sunt Spiritus Dei: stultitia enim est illi, et non potest intelligere: quia spiritualiter examinatur.
Or, omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, pentru că sunt o nebunie pentru el; și nu le poate cunoaște, pentru că ele sunt percepute spiritual.
15 Spiritualis autem judicat omnia: et ipse a nemine judicatur.
Dar cel spiritual discerne toate lucrurile, și el însuși nu trebuie să fie judecat de nimeni.
16 Quis enim cognovit sensum Domini, qui instruat eum? nos autem sensum Christi habemus.
“Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să îl instruiască?” Dar noi avem mintea lui Hristos.

< Corinthios I 2 >