< Corinthios I 10 >

1 Nolo enim vos ignorare fratres, quoniam patres nostri omnes sub nube fuerunt, et omnes mare transierunt,
Și nu vreau să nu știți, fraților, că părinții noștri au fost cu toții sub nor și au trecut cu toții prin mare,
2 et omnes in Moyse baptizati sunt in nube, et in mari:
și că toți au fost botezați în Moise în nor și în mare,
3 et omnes eamdem escam spiritalem manducaverunt,
și că toți au mâncat aceeași mâncare duhovnicească,
4 et omnes eumdem potum spiritalem biberunt (bibebant autem de spiritali, consequente eos, petra: petra autem erat Christus):
și că toți au băut aceeași băutură duhovnicească. Căci ei au băut dintr-o stâncă spirituală care i-a urmat, iar stânca era Hristos.
5 sed non in pluribus eorum beneplacitum est Deo: nam prostrati sunt in deserto.
Totuși, cu cei mai mulți dintre ei, Dumnezeu nu a fost mulțumit, pentru că au fost doborâți în pustiu.
6 Hæc autem in figura facta sunt nostri, ut non simus concupiscentes malorum, sicut et illi concupierunt.
Și aceste lucruri au fost exemplele noastre, ca să nu poftim la lucruri rele, cum au poftit și ei.
7 Neque idololatræ efficiamini, sicut quidam ex ipsis: quemadmodum scriptum est: Sedit populus manducare, et bibere, et surrexerunt ludere.
Să nu fiți idolatri, cum erau unii dintre ei. După cum este scris: “Poporul ședea să mănânce și să bea și se ridica să se joace”.
8 Neque fornicemur, sicut quidam ex ipsis fornicati sunt, et ceciderunt una die viginti tria millia.
Să nu săvârșim imoralități sexuale, cum făceau unii dintre ei, și într-o singură zi au căzut douăzeci și trei de mii de oameni.
9 Neque tentemus Christum, sicut quidam eorum tentaverunt, et a serpentibus perierunt.
Să nu-l punem la încercare pe Hristos, cum au făcut unii dintre ei și au pierit prin șerpi.
10 Neque murmuraveritis, sicut quidam eorum murmuraverunt, et perierunt ab exterminatore.
Să nu ne cârtiți, cum au cârtit și unii dintre ei și au pierit de distrugător.
11 Hæc autem omnia in figura contingebant illis: scripta sunt autem ad correptionem nostram, in quos fines sæculorum devenerunt. (aiōn g165)
Toate aceste lucruri li s-au întâmplat lor ca exemplu și au fost scrise pentru învățătura noastră, asupra cărora au venit sfârșiturile veacurilor. (aiōn g165)
12 Itaque qui se existimat stare, videat ne cadat.
De aceea, cel care crede că stă în picioare să aibă grijă să nu cadă.
13 Tentatio vos non apprehendat nisi humana: fidelis autem Deus est, qui non patietur vos tentari supra id quod potestis, sed faciet etiam cum tentatione proventum ut possitis sustinere.
Nici o ispită nu v-a prins, decât cea obișnuită pentru oameni. Credincios este Dumnezeu, care nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre, ci, odată cu ispita, vă va da și calea de scăpare, ca s-o puteți îndura.
14 Propter quod, carissimi mihi, fugite ab idolorum cultura:
De aceea, iubiții mei, fugiți de idolatrie.
15 ut prudentibus loquor, vos ipsi judicate quod dico.
Vorbesc ca unor oameni înțelepți. Judecați ceea ce spun.
16 Calix benedictionis, cui benedicimus, nonne communicatio sanguinis Christi est? et panis quem frangimus, nonne participatio corporis Domini est?
Paharul de binecuvântare pe care îl binecuvântăm, nu este el oare o împărtășire din sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem, nu este ea o împărtășire din trupul lui Hristos?
17 Quoniam unus panis, unum corpus multi sumus, omnes qui de uno pane participamus.
Fiindcă există o singură pâine, noi, care suntem mulți, suntem un singur trup, căci toți ne împărtășim din aceeași pâine.
18 Videte Israël secundum carnem: nonne qui edunt hostias, participes sunt altaris?
Gândiți-vă la Israel după trup. Cei care mănâncă sacrificiile nu participă oare la altar?
19 Quid ergo? dico quod idolis immolatum sit aliquid? aut quod idolum, sit aliquid?
Atunci ce spun eu? Că un lucru jertfit idolilor este ceva sau că un idol este ceva?
20 Sed quæ immolant gentes, dæmoniis immolant, et non Deo. Nolo autem vos socios fieri dæmoniorum:
Dar eu spun că lucrurile pe care le sacrifică neamurile le sacrifică demonilor și nu lui Dumnezeu, și nu doresc ca voi să aveți părtășie cu demonii.
21 non potestis calicem Domini bibere, et calicem dæmoniorum; non potestis mensæ Domini participes esse, et mensæ dæmoniorum.
Nu puteți bea și paharul Domnului și paharul demonilor. Nu puteți lua parte deopotrivă la masa Domnului și la masa demonilor.
22 An æmulamur Dominum? numquid fortiores illo sumus? Omnia mihi licent, sed non omnia expediunt.
Sau Îl provocăm pe Domnul la gelozie? Suntem noi mai puternici decât el?
23 Omnia mihi licent, sed non omnia ædificat.
“Toate lucrurile îmi sunt permise, dar nu toate sunt de folos.” “Toate lucrurile îmi sunt permise”, dar nu toate zidesc.
24 Nemo quod suum est quærat, sed quod alterius.
Nimeni să nu-și caute binele propriu, ci fiecare să caute binele aproapelui său.
25 Omne quod in macello venit, manducate, nihil interrogantes propter conscientiam.
Tot ce se vinde în măcelărie, să mănânce, fără să pună întrebări din cauza conștiinței,
26 Domini est terra, et plenitudo ejus.
căci “al Domnului este pământul și plinătatea lui”.
27 Si quis vocat vos infidelium, et vultis ire: omne quod vobis apponitur, manducate, nihil interrogantes propter conscientiam.
Dar dacă unul dintre cei necredincioși te invită la masă și tu ești înclinat să mergi, mănâncă tot ce ți se pune în față, fără să pui întrebări, din motive de conștiință.
28 Si quis autem dixerit: Hoc immolatum est idolis: nolite manducare propter illum qui indicavit, et propter conscientiam:
Dar dacă cineva vă spune: “Acest lucru a fost oferit idolilor”, nu-l mâncați, de dragul celui care v-a spus și de dragul conștiinței. Căci “pământul este al Domnului, cu toată plinătatea lui”.
29 conscientiam autem dico non tuam, sed alterius. Ut quid enim libertas mea judicatur ab aliena conscientia?
Conștiința, zic, nu a ta, ci a celuilalt. Căci de ce libertatea mea este judecată de o altă conștiință?
30 Si ego cum gratia participo, quid blasphemor pro eo quod gratias ago?
Dacă iau parte cu recunoștință, de ce sunt denunțat pentru ceva pentru care mulțumesc?
31 Sive ergo manducatis, sive bibitis, sive aliud quid facitis: omnia in gloriam Dei facite.
De aceea, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți orice altceva, să faceți totul spre slava lui Dumnezeu.
32 Sine offensione estote Judæis, et gentibus, et ecclesiæ Dei:
Să nu dați prilej de poticnire, nici iudeilor, nici grecilor, nici adunării lui Dumnezeu;
33 sicut et ego per omnia omnibus placeo, non quærens quod mihi utile est, sed quod multis: ut salvi fiant.
după cum și eu mulțumesc tuturor în toate, nu caut folosul meu, ci folosul celor mulți, ca să fie mântuiți.

< Corinthios I 10 >