Psalmorum 109
1 In finem, Psalmus David.
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. Nu tăcea, Dumnezeul laudei mele,
2 Deus laudem meam ne tacueris: quia os peccatoris, et os dolosi super me apertum est.
Pentru că gura celui stricat și gura celui înșelător sunt deschise împotriva mea, au vorbit împotriva mea cu o limbă mincinoasă.
3 Locuti sunt adversum me lingua dolosa, et sermonibus odii circumdederunt me: et expugnaverunt me gratis.
M-au încercuit de asemenea cu vorbe de ură și au luptat împotriva mea fără motiv.
4 Pro eo ut me diligerent, detrahebant mihi: ego autem orabam.
Pentru dragostea mea sunt ei potrivnicii mei, dar eu mă dedic rugăciunii.
5 Et posuerunt adversum me mala pro bonis: et odium pro dilectione mea.
Și mi-au răsplătit cu rău pentru bine și ură pentru dragostea mea.
6 Constitue super eum peccatorem: et diabolus stet a dextris eius.
Pune peste el un om stricat și să stea în picioare Satan la dreapta lui.
7 Cum iudicatur, exeat condemnatus. et oratio eius fiat in peccatum.
Când va fi judecat, să fie condamnat și rugăciunea lui să devină păcat.
8 Fiant dies eius pauci: et episcopatum eius accipiat alter.
Zilele lui să fie puține; și un altul să îi ia serviciul.
9 Fiant filii eius orphani: et uxor eius vidua.
Copiii lui să fie fără tată și soția lui văduvă.
10 Nutantes transferantur filii eius, et mendicent: et eiiciantur de habitationibus suis.
Copiii lui să fie continuu vagabonzi și să cerșească, să își caute de asemenea pâinea departe de locurile lor pustiite.
11 Scrutetur fœnerator omnem substantiam eius: et diripiant alieni labores eius.
Jecmănitorul să apuce tot ce are el; și lasă străinii să prade munca lui.
12 Non sit illi adiutor: nec sit qui misereatur pupillis eius.
Să nu fie acolo niciunul să întindă mila spre el, nici să nu fie cineva să arate favoare pentru copiii lui fără tată.
13 Fiant nati eius in interitum: in generatione una deleatur nomen eius.
Posteritatea lui să fie stârpită; și în generația următoare numele lor să fie șters.
14 In memoriam redeat iniquitas patrum eius in conspectu Domini: et peccatum matris eius non deleatur.
Nelegiuirea părinților lui să fie amintită înaintea DOMNULUI; și să nu se șteargă păcatul mamei sale.
15 Fiant contra Dominum semper, et dispereat de terra memoria eorum:
Să fie înaintea DOMNULUI continuu, ca să stârpească amintirea lor de pe pământ.
16 pro eo quod non est recordatus facere misericordiam.
Pentru că nu și-a amintit să arate milă, ci a persecutat pe sărac și pe nevoiaș, ca să ucidă pe cel cu inima frântă.
17 Et persecutus est hominem inopem, et mendicum, et compunctum corde mortificare.
Cum a iubit el blestemarea, astfel să vină aceasta la el; cum nu și-a găsit plăcere în binecuvântare, astfel să se depărteze aceasta de el.
18 Et dilexit maledictionem, et veniet ei: et noluit benedictionem, et elongabitur ab eo. Et induit maledictionem sicut vestimentum, et intravit sicut aqua in interiora eius, et sicut oleum in ossibus eius.
Cum s-a îmbrăcat cu blestemare precum cu haina lui, astfel să vină aceasta în adâncurile lui ca apa, și în oasele lui ca untdelemnul.
19 Fiat ei sicut vestimentum, quo operitur: et sicut zona, qua semper præcingitur.
Să îi fie ca o haină care îl acoperă și ca un brâu cu care este încins continuu.
20 Hoc opus eorum, qui detrahunt mihi apud Dominum: et qui loquuntur mala adversus animam meam.
Să fie aceasta răsplata potrivnicilor mei de la DOMNUL și a celor ce vorbesc rău împotriva sufletului meu.
21 Et tu Domine, Domine, fac mecum propter nomen tuum: quia suavis est misericordia tua. Libera me
Dar tu, DUMNEZEULE Domnul, lucrează pentru mine datorită numelui tău, pentru că mila ta este bună, salvează-mă.
22 quia egenus, et pauper ego sum: et cor meum conturbatum est intra me.
Căci eu sunt sărac și nevoiaș, și inima mea este rănită înăuntrul meu.
23 Sicut umbra cum declinat, ablatus sum: et excussus sum sicut locustæ.
Am trecut ca umbra când aceasta se lungește, sunt aruncat în sus și în jos ca lăcusta.
24 Genua mea infirmata sunt a ieiunio: et caro mea immutata est propter oleum.
Genunchii mei se clatină de postire și carnea mea hămesește de grăsime.
25 Et ego factus sum opprobrium illis: viderunt me, et moverunt capita sua.
Am devenit de asemenea ocară pentru ei, când s-au uitat la mine și-au clătinat capetele.
26 Adiuva me Domine Deus meus: salvum me fac secundum misericordiam tuam.
Ajută-mă, DOAMNE Dumnezeul meu, salvează-mă conform milei tale,
27 Et sciant quia manus tua hæc: et tu Domine fecisti eam.
Ca ei să știe că aceasta este mâna ta; că tu, DOAMNE, ai făcut aceasta.
28 Maledicent illi, et tu benedices: qui insurgunt in me, confundantur: servus autem tuus lætabitur.
Lasă-i să blesteme, dar tu binecuvântează; când ei se ridică, să fie rușinați; dar servitorul tău să se bucure.
29 Induantur qui detrahunt mihi, pudore: et operiantur sicut diploide confusione sua.
Potrivnicii mei să se îmbrace cu rușine și să se acopere cu propria lor confuzie, precum cu o manta.
30 Confitebor Domino nimis in ore meo: et in medio multorum laudabo eum.
Voi lăuda foarte mult pe DOMNUL cu gura mea; da, îl voi lăuda în mijlocul mulțimii.
31 Quia astitit a dextris pauperis, ut salvam faceret a persequentibus animam meam.
Pentru că va sta în picioare la dreapta celui sărac, pentru a-l salva de cei ce îi condamnă sufletul.
