Proverbiorum 5
1 Fili mi, attende ad sapientiam meam, et prudentiæ meæ inclina aurem tuam,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 ut custodias cogitationes, et disciplinam labia tua conservent. Ne attendas fallaciæ mulieris.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 favus enim distillans labia meretricis, et nitidius oleo guttur eius.
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 novissima autem illius amara quasi absinthium, et acuta quasi gladius biceps.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Per semitam vitæ non ambulant, vagi sunt gressus eius, et investigabiles.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Nunc ergo fili mi audi me, et ne recedas a verbis oris mei.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Longe fac ab ea viam tuam, et ne appropinques foribus domus eius.
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Ne des alienis honorem tuum, et annos tuos crudeli.
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 ne forte implentur extranei viribus tuis, et labores tui sint in domo aliena,
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 et gemas in novissimis, quando consumseris carnes tuas et corpus tuum, et dicas:
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 Cur detestatus sum disciplinam, et increpationibus non acquievit cor meum,
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 nec audivi vocem docentium me, et magistris non inclinavi aurem meam?
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Pene fui in omni malo, in medio ecclesiæ et synagogæ.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Bibe aquam de cisterna tua, et fluenta putei tui:
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Deriventur fontes tui foras, et in plateis aquas tuas divide.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Habeto eas solus, nec sint alieni participes tui.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Sit vena tua benedicta, et lætare cum muliere adolescentiæ tuæ:
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 cerva charissima, et gratissimus hinnulus. ubera eius inebrient te in omni tempore, in amore eius delectare iugiter.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Quare seduceris fili mi ab aliena, et foveris in sinu alterius?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Respicit Dominus vias hominis, et omnes gressus eius considerat.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 Iniquitates suas capiunt impium, et funibus peccatorum suorum constringitur.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Ipse morietur, quia non habuit disciplinam, et in multitudine stultitiæ suæ decipietur.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
