Proverbiorum 18
1 Occasiones quærit qui vult recedere ab amico: omni tempore erit exprobrabilis.
Prin dorință un om, separându-se, caută și se amestecă cu toată înțelepciunea.
2 Non recipit stultus verba prudentiæ: nisi ea dixeris quæ versantur in corde eius.
Un prost nu își găsește plăcerea în înțelegere, ci în descoperirea inimii sale.
3 Impius, cum in profundum venerit peccatorum, contemnit: sed sequitur eum ignominia et opprobrium.
Când vine cel stricat vine și disprețul, și cu mârșăvia, ocara.
4 Aqua profunda verba ex ore viri: et torrens redundans fons sapientiæ.
Cuvintele gurii unui om sunt ca ape adânci, iar izvorul înțelepciunii ca un pârâu revărsat.
5 Accipere personam impii non est bonum, ut declines a veritate iudicii.
Nu este bine a părtini persoana celui stricat, [nu este bine] a doborî pe cel drept în judecată.
6 Labia stulti miscent se rixis: et os eius iurgia provocat.
Buzele prostului intră în ceartă și gura lui cere lovituri.
7 Os stulti contritio eius: et labia ipsius, ruina animæ eius.
Gura unui prost îi este nimicire și buzele lui sunt capcana sufletului său.
8 Verba bilinguis, quasi simplicia: et ipsa perveniunt usque ad interiora ventris. Pigrum deiicit timor: animæ autem effeminatorum esurient.
Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile și coboară în părțile cele mai adânci ale pântecelui.
9 Qui mollis et dissolutus est in opere suo, frater est sua opera dissipantis.
Cel care de asemenea lenevește în lucrul său este frate cu cel care risipește mult.
10 Turris fortissima, nomen Domini: ad ipsum currit iustus, et exaltabitur.
Numele DOMNULUI este un turn puternic; cel drept aleargă înăuntrul lui și este în siguranță.
11 Substantia divitis urbs roboris eius, et quasi murus validus circumdans eum.
Averea bogatului este cetatea lui tare și ca un zid înalt în îngâmfarea lui.
12 Antequam conteratur, exaltatur cor hominis: et antequam glorificetur, humiliatur.
Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; și înaintea onoarei, este umilință.
13 Qui prius respondet quam audiat, stultum se esse demonstrat, et confusione dignum.
Cel ce răspunde la un lucru înainte să îl audă, aceasta este prostie și rușine pentru el.
14 Spiritus viri sustentat imbecillitatem suam: spiritum vero ad irascendum facilem quis poterit sustinere?
Duhul unui om îi va sprijini neputința, dar cine poate purta un duh rănit?
15 Cor prudens possidebit scientiam: et auris sapientium quærit doctrinam.
Inima celui chibzuit obține cunoaștere și urechea celui înțelept caută cunoaștere.
16 Donum hominis dilatat viam eius, et ante principes spatium ei facit.
Darul unui om îi face loc și îl aduce înaintea oamenilor însemnați.
17 Iustus, prior est accusator sui: venit amicus eius, et investigabit eum.
Primul în propria sa cauză pare drept, dar vine aproapele său și îl cercetează.
18 Contradictiones comprimit sors, et inter potentes quoque diiudicat.
Sorțul face să înceteze certurile și separă între cei puternici.
19 Frater, qui adiuvatur a fratre, quasi civitas firma: et iudicia quasi vectes urbium.
Un frate ofensat este mai greu de câștigat decât o cetate tare, și certurile lor sunt ca zăbrelele unui castel.
20 De fructu oris viri replebitur venter eius: et genimina labiorum ipsius saturabunt eum.
Pântecele unui om va fi săturat cu rodul gurii sale; și cu câștigul buzelor sale se va îndestula.
21 Mors, et vita in manu linguæ: qui diligunt eam, comedent fructus eius.
Moarte și viață sunt în puterea limbii, și cei ce o iubesc vor mânca din rodul ei.
22 Qui invenit mulierem bonam, invenit bonum: et hauriet iucunditatem a Domino. Qui expellit mulierem bonam, expellit bonum: qui autem tenet adulteram, stultus est et impius.
Oricine găsește o soție găsește un lucru bun și obține favoare de la DOMNUL.
23 Cum obsecrationibus loquetur pauper: et dives effabitur rigide.
Săracul folosește rugăminți, dar cel bogat răspunde cu asprime.
24 Vir amabilis ad societatem, magis amicus erit, quam frater.
Un om care are prieteni trebuie să se arate el însuși prietenos; și este un prieten care se lipește mai aproape ca un frate.
