Proverbiorum 1
1 Parabolæ Salomonis, filii David, regis Israel.
Proverbele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel;
2 Ad sciendam sapientiam, et disciplinam:
Pentru a cunoaște înțelepciunea și instruirea; pentru a pricepe cuvintele înțelegerii;
3 ad intelligenda verba prudentiæ: et suscipiendam eruditionem doctrinæ, iustitiam, et iudicium, et æquitatem:
Pentru a primi instruirea înțelepciunii, a dreptății și a judecății și a echității;
4 ut detur parvulis astutia, adolescenti scientia, et intellectus.
Pentru a da agerime celor simpli, tânărului, cunoaștere și discernământ.
5 Audiens sapiens, sapientior erit: et intelligens, gubernacula possidebit.
Un înțelept va asculta și își va crește învățătura, și un om al priceperii va obține sfaturi înțelepte;
6 Animadvertet parabolam, et interpretationem, verba sapientum, et ænigmata eorum.
Pentru a înțelege un proverb și interpretarea lui, cuvintele înțelepților și vorbele lor adânci.
7 Timor Domini principium sapientiæ. Sapientiam, atque doctrinam stulti despiciunt.
Teama de DOMNUL este începutul cunoașterii; dar nebunii disprețuiesc înțelepciunea și instruirea.
8 Audi, fili mi, disciplinam patris tui, et ne dimittas legem matris tuæ:
Fiul meu, ascultă instruirea tatălui tău și nu părăsi legea mamei tale;
9 ut addatur gratia capiti tuo, et torques collo tuo.
Fiindcă ele vor fi o podoabă de har pentru capul tău și lănțișoare în jurul gâtului tău.
10 Fili mi, si te lactaverint peccatores, ne acquiescas eis.
Fiul meu, dacă păcătoșii te ademenesc, nu te învoi!
11 Si dixerint: Veni nobiscum, insidiemur sanguini, abscondamus tendiculas contra insontem frustra:
Dacă ei spun: Vino cu noi, să stăm la pândă pentru a vărsa sânge, să pândim în ascuns și fără motiv pe cel nevinovat;
Să îi înghițim de vii precum mormântul; și în întregime, ca pe cei ce coboară în groapă; (Sheol h7585)
13 Omnem pretiosam substantiam reperiemus, implebimus domos nostras spoliis.
Vom găsi toate averile prețioase, ne vom umple casele cu pradă;
14 Sortem mitte nobiscum, marsupium unum sit omnium nostrum.
Aruncă-ți sorțul printre noi; să avem toți o singură pungă;
15 Fili mi, ne ambules cum eis, prohibe pedem tuum a semitis eorum.
Fiul meu, nu umbla cu ei pe cale; oprește-ți piciorul de la cărarea lor;
16 Pedes enim illorum ad malum currunt, et festinant ut effundant sanguinem.
Căci picioarele lor aleargă la rău și se grăbesc să verse sânge.
17 Frustra autem iacitur rete ante oculos pennatorum.
Cu siguranță în zadar este întinsă plasa înaintea ochilor oricărei păsări.
18 Ipsi quoque contra sanguinem suum insidiantur, et moliuntur fraudes contra animas suas.
Și ei stau la pândă pentru a vărsa propriul lor sânge; pândesc în ascuns propriile lor vieți.
19 Sic semitæ omnis avari, animas possidentium rapiunt.
Astfel sunt căile fiecărui om lacom de câștig, lăcomie care ia viața celor ce o au.
20 Sapientia foris prædicat, in plateis dat vocem suam:
Înțelepciunea strigă afară; își înalță vocea pe străzi;
21 in capite turbarum clamitat, in foribus portarum urbis profert verba sua, dicens:
Ea strigă în piața de adunare a mulțimii, în pragurile porților; își rostește cuvintele ei în cetate, spunând:
22 Usquequo parvuli diligitis infantiam, et stulti ea, quæ sibi sunt noxia, cupient, et imprudentes odibunt scientiam?
Până când simplilor, veți iubi simplitatea și batjocoritorii se vor desfăta în batjocurile lor și proștii vor urî cunoașterea?
23 Convertimini ad correptionem meam: en proferam vobis spiritum meum, et ostendam vobis verba mea.
Întoarceți-vă la mustrarea mea; iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.
24 Quia vocavi, et renuistis: extendi manum meam, et non fuit qui aspiceret.
Deoarece v-am chemat și ați refuzat; mi-am întins mâna și nimeni nu a dat atenție;
25 Despexistis omne consilium meum, et increpationes meas neglexistis.
Dar ați făcut de nimic tot sfatul meu și ați refuzat mustrarea mea;
26 Ego quoque in interitu vestro ridebo, et subsannabo, cum vobis id, quod timebatis, advenerit.
Și eu voi râde la nenorocirea voastră; îmi voi bate joc când vine spaima voastră;
27 Cum irruerit repentina calamitas, et interitus quasi tempestas ingruerit: quando venerit super vos tribulatio, et angustia:
Când vine spaima voastră ca pustiirea și nimicirea voastră vine ca un vârtej de vânt; când vine strâmtorarea și chinul peste voi,
28 Tunc invocabunt me, et non exaudiam: mane consurgent, et non invenient me:
Atunci mă vor chema, dar voi refuza să răspund; devreme mă vor căuta, dar nu mă vor găsi,
29 eo quod exosam habuerint disciplinam, et timorem Domini non susceperint,
Pentru că au urât cunoașterea și nu au ales teama de DOMNUL;
30 nec acquieverint consilio meo, et detraxerint universæ correptioni meæ.
Au refuzat sfatul meu, au disprețuit întreaga mea mustrare.
31 Comedent igitur fructus viæ suæ, suisque consiliis saturabuntur.
De aceea vor mânca din rodul căii lor și vor fi îndestulați cu propriile lor planuri.
32 Aversio parvulorum interficiet eos, et prosperitas stultorum perdet illos.
Fiindcă abaterea de pe cale a celor simpli îi va ucide și prosperitatea proștilor îi va nimici.
33 Qui autem me audierit, absque terrore requiescet, et abundantia perfruetur, timore malorum sublato.
Dar oricine îmi dă ascultare va locui în siguranță și va fi liniștit față de teama de rău.
