Job 38
1 Respondens autem Dominus Iob de turbine, dixit:
Atunci DOMNUL i-a răspuns lui Iov din vârtejul de vânt și a zis:
2 Quis est iste involvens sententias sermonibus imperitis?
Cine este acesta care întunecă sfatul prin cuvinte fără cunoaștere?
3 Accinge sicut vir lumbos tuos: interrogabo te, et responde mihi.
Încinge-ți acum coapsele ca un bărbat; eu te voi întreba iar tu răspunde-mi.
4 Ubi eras quando ponebam fundamenta terræ? indica mihi si habes intelligentiam.
Unde erai tu când așezam temeliile pământului? Spune, dacă ai înțelegere.
5 Quis posuit mensuras eius, si nosti? vel quis tetendit super eam lineam?
Cine a pus măsurile acestuia, dacă știi; sau cine a întins frânghia peste el?
6 Super quo bases illius solidatæ sunt? aut quis demisit lapidem angularem eius,
Pe ce sunt temeliile lui legate; sau cine i-a pus piatra unghiulară a temeliei,
7 Cum me laudarent simul astra matutina, et iubilarent omnes filii Dei?
Când stelele dimineții cântau împreună și toți fiii lui Dumnezeu strigau de bucurie?
8 Quis conclusit ostiis mare, quando erumpebat quasi de vulva procedens:
Sau cine a închis marea cu porți, când a izbucnit, de parcă ar fi ieșit din pântece?
9 Cum ponerem nubem vestimentum eius, et caligine illud quasi pannis infantiæ obvolverem?
Când i-am făcut norul veșmânt și întunericul gros fașă pentru ea,
10 Circumdedi illud terminis meis, et posui vectem, et ostia:
Și am spart pentru ea locul meu hotărât și am pus drugi și porți,
11 Et dixi: Usque huc venies, et non procedes amplius, et hic confringes tumentes fluctus tuos.
Și am spus: Până aici să vii, dar nu mai departe; și aici să fie oprite mândrele tale valuri?
12 Numquid post ortum tuum præcepisti diluculo, et ostendisti auroræ locum suum?
Ai poruncit tu dimineții în zilele tale; și ai făcut răsăritul să își cunoască locul,
13 Et tenuisti concutiens extrema terræ, et excussisti impios ex ea?
Ca să apuce marginile pământului; și cei stricați să fie scuturați de pe el?
14 Restituetur ut lutum signaculum, et stabit sicut vestimentum:
Este întors ca lutul în sigiliu; și ei stau în picioare ca un veșmânt.
15 Auferetur ab impiis lux sua, et brachium excelsum confringetur.
Și celor răi lumina le este oprită și brațul înalt va fi frânt.
16 Numquid ingressus es profunda maris, et in novissimis abyssi deambulasti?
Ai intrat tu în izvoarele mării? Sau te-ai plimbat în căutarea adâncului?
17 Numquid apertæ sunt tibi portæ mortis, et ostia tenebrosa vidisti?
Ți-au fost porțile morții deschise? Sau ai văzut tu porțile umbrei morții?
18 Numquid considerasti latitudinem terræ? indica mihi, si nosti, omnia,
Ai priceput tu lățimea pământului? Spune dacă le cunoști pe toate.
19 In qua via lux habitet, et tenebrarum quis locus sit:
Unde este calea pe care locuiește lumina? Și cât despre întuneric, unde este locul lui,
20 Ut ducas unumquodque ad terminos suos, et intelligas semitas domus eius.
Ca să îl duci la hotarul lui și să cunoști cărările spre casa lui?
21 Sciebas tunc quod nasciturus esses? et numerum dierum tuorum noveras?
Îl cunoști tu, deoarece erai deja născut? Sau deoarece numărul zilelor tale este mare?
22 Numquid ingressus es thesauros nivis, aut thesauros grandinis aspexisti,
Ai intrat tu în tezaurele zăpezii? Sau ai văzut tu tezaurele grindinii,
23 Quæ præparavi in tempus hostis, in diem pugnæ et belli?
Pe care am păstrat-o pentru timpul tulburării, pentru ziua de bătălie și război?
24 Per quam viam spargitur lux, dividitur æstus super terram?
Pe ce cale este lumina împărțită, care împrăștie vântul de est pe pământ?
25 Quis dedit vehementissimo imbri cursum, et viam sonantis tonitrui,
Cine a împărțit o albie pentru torent, sau o cale pentru fulgerul tunetului,
26 Ut plueret super terram absque homine in deserto, ubi nullus mortalium commoratur,
Să îl facă să plouă peste pământ, unde nu este nimeni, în pustie, în care nu este om;
27 Ut impleret inviam et desolatam, et produceret herbas virentes?
Să sature pământul pustiit și secătuit și să facă mugurele verdeții să răsară?
28 Quis est pluviæ pater? vel quis genuit stillas roris?
Are ploaia tată, sau cine a născut picăturile de rouă?
29 De cuius utero egressa est glacies? et gelu de cælo quis genuit?
Din al cui pântece a venit gheața și chiciura cerului cine a născut-o?
30 In similitudinem lapidis aquæ durantur, et superficies abyssi constringitur.
Apele sunt ascunse precum cu o piatră și fața adâncului este înghețată.
31 Numquid coniungere valebis micantes stellas Pleiadas, aut gyrum Arcturi poteris dissipare?
Poți tu lega dulcile influențe ale Pleiadelor, sau poți dezlega legăturile Orionului?
32 Numquid producis Luciferum in tempore suo, et Vesperum super filios terræ consurgere facis?
Poți scoate Mazarotul la timpul său? Sau poți conduce Arcturus cu fiii săi?
33 Numquid nosti ordinem cæli, et pones rationem eius in terra?
Cunoști tu rânduielile cerului, poți așeza domnia lui pe pământ?
34 Numquid elevabis in nebula vocem tuam, et impetus aquarum operiet te?
Îți poți ridica vocea până la nori, ca mulțime de ape să te acopere?
35 Numquid mittes fulgura, et ibunt, et revertentia dicent tibi: Adsumus?
Poți trimite fulgere, ca să meargă și să îți spună: Iată-ne?
36 Quis posuit in visceribus hominis sapientiam? vel quis dedit gallo intelligentiam?
Cine a pus înțelepciune în rărunchi, sau cine a dat înțelegere inimii?
37 Quis enarrabit cælorum rationem, et concentum cæli quis dormire faciet?
Cine poate număra norii în înțelepciune, sau cine poate opri burdufurile cerului,
38 Quando fundebatur pulvis in terra, et glebæ compingebantur?
Când țărâna crește spre împietrire și bulgării de pământ se lipesc strâns împreună?
39 Numquid capies leænæ prædam, et animam catulorum eius implebis,
Vei vâna prada pentru leu, sau vei sătura pofta leilor tineri,
40 Quando cubant in antris, et in specubus insidiantur?
Când se culcă în vizuinile lor și rămân în adăpost pentru a sta la pândă?
41 Quis præparat corvo escam suam, quando pulli eius clamant ad Deum, vagantes, eo quod non habeant cibos?
Cine se îngrijește să dea corbului mâncarea sa? Când puii săi strigă către Dumnezeu ei rătăcesc din lipsă de mâncare.
