Isaiæ 46

1 Confractus est Bel, contritus est Nabo: facta sunt simulachra eorum bestiis et iumentis, onera vestra gravi pondere usque ad lassitudinem.

Bel se îndoaie, Nebo se apleacă, idolii lor au fost puşi pe animale şi pe vite; căruţele voastre au fost greu încărcate; ele sunt o povară pentru vita obosită.

2 Contabuerunt, et contrita sunt simul: non potuerunt salvare portantem, et anima eorum in captivitatem ibit.

Ei se apleacă, se îndoaie împreună; nu pot salva povara, ci ei înşişi sunt duşi în captivitate.

3 Audite me domus Iacob, et omne residuum domus Israel, qui portamini a meo utero, qui gestamini a mea vulva.

Dă-mi ascultare, casă a lui Iacob şi toată rămăşiţa casei lui Israel, voi cei duşi de mine de la naştere şi purtaţi din pântece,

4 Usque ad senectam ego ipse, et usque ad canos ego portabo: ego feci, et ego feram: ego portabo, et salvabo.

Şi chiar până la bătrâneţea voastră eu sunt el; şi până la peri albi vă voi purta, eu v-am făcut şi vă voi susţine; chiar eu vă voi purta şi vă voi salva.

5 Cui assimilastis me, et adæquastis, et comparastis me, et fecistis similem?

Cu cine mă veţi asemăna şi mă veţi face egal şi mă veţi compara, pentru a fi asemănători?

6 Qui confertis aurum de sacculo, et argentum statera ponderatis: conducentes aurificem, ut faciat deum: et procidunt, et adorant.

Varsă mult aur din pungă şi cântăresc argint în balanţă şi angajează un aurar; iar el îl face un dumnezeu, ei se pleacă, da, se închină.

7 Portant illum in humeris gestantes, et ponentes in loco suo: et stabit, ac de loco suo non movebitur. sed et cum clamaverint ad eum, non audiet: de tribulatione non salvabit eos.

Îl poartă pe umăr, îl duc şi îl aşază la locul lui şi el stă acolo; din locul lui nu se va mişca, da, cineva va striga la el, totuşi nu îi poate răspunde, nici să îl salveze din tulburarea lui.

8 Mementote istud, et confundamini: redite prævaricatores ad cor.

Amintiţi-vă aceasta şi arătaţi-vă bărbaţi; aduceţi-vă din nou aminte voi călcătorilor [de lege].

9 Recordamini prioris sæculi, quoniam ego sum Deus, et non est ultra Deus, nec est similis mei:

Amintiţi-vă lucrurile din vechime, fiindcă eu sunt Dumnezeu şi nu este altul; eu sunt Dumnezeu şi nu este nimeni ca mine,

10 Annuncians ab exordio novissimum, et ab initio quæ necdum facta sunt, dicens: Consilium meum stabit, et omnis voluntas mea fiet:

Vestind sfârşitul de la început şi din vechime lucrurile care nu sunt încă făcute, spunând: Sfatul meu va sta în picioare şi voi împlini toată plăcerea mea;

11 Vocans ab Oriente avem, et de terra longinqua virum voluntatis meæ. et locutus sum, et adducam illud: creavi, et faciam illud.

Chemând o pasăre răpitoare din est, pe bărbatul care împlineşte sfatul meu dintr-o ţară îndepărtată; da, am vorbit aceasta, şi o voi face să se întâmple; am hotărât şi voi împlini.

12 Audite me duro corde, qui longe estis a iustitia.

Daţi-mi ascultare, voi cei cu inimă tare, care sunteţi departe de dreptate;

13 Prope feci iustitiam meam, non elongabitur, et salus mea non morabitur. Dabo in Sion salutem, et in Israel gloriam meam.

Eu apropii dreptatea mea; nu va fi departe şi salvarea mea nu va întârzia; şi voi pune salvare în Sion pentru Israel, gloria mea.