Isaiæ 41
1 Taceant ad me insulæ, et Gentes mutent fortitudinem: accedant, et tunc loquantur, simul ad iudicium propinquemus.
Tăceţi înaintea mea, insule; şi să [îşi] înnoiască poporul tăria, să se apropie; să vorbească atunci, să ne apropiem împreună la judecată.
2 Quis suscitavit ab Oriente iustum, vocavit eum ut sequeretur se? dabit in conspectu eius Gentes, et reges obtinebit: dabit quasi pulverem gladio eius, sicut stipulam vento raptam arcui eius.
Cine a ridicat pe cel drept din est, l-a chemat la piciorul său, i-a dat naţiunile înaintea lui şi l-a făcut să conducă peste împăraţi? I-a dat ca praf sabiei lui [şi] ca paie alungate arcului său.
3 Persequetur eos, transibit in pace, semita in pedibus eius non apparebit.
I-a urmărit [şi] a trecut în siguranţă, pe calea neumblată de picioarele lui.
4 Quis hæc operatus est, et fecit, vocans generationes ab exordio? Ego Dominus, primus et novissimus ego sum.
Cine a lucrat-o şi a făcut-o, chemând generaţiile de la început? Eu, DOMNUL, sunt cel dintâi şi cel din urmă; Eu sunt el.
5 Viderunt insulæ, et timuerunt, extrema terræ obstupuerunt, appropinquaverunt, et accesserunt.
Insulele au văzut şi s-au temut; marginile pământului s-au înspăimântat, s-au apropiat şi au venit.
6 Unusquisque proximo suo auxiliabitur, et fratri suo dicet: Confortare.
Ei au ajutat fiecare pe aproapele său; şi fiecare a spus fratelui său: Încurajează-te.
7 Confortavit faber ærarius percutiens malleo eum, qui cudebat tunc temporis, dicens: Glutino bonum est: et confortavit eum clavis, ut non moveretur.
Astfel tâmplarul a încurajat pe aurar [şi] cel care finisează cu ciocanul pe cel care a lovit nicovala, spunând: Este gata pentru sudură şi l-a fixat în cuie, să nu fie mişcat.
8 Et tu Israel serve meus, Iacob quem elegi, semen Abraham amici mei:
Dar tu, Israel, eşti servitorul meu, Iacob, cel pe care l-am ales, sămânţa lui Avraam, prietenul meu.
9 In quo apprehendi te ab extremis terræ, et a longinquis eius vocavi te, et dixi tibi: Servus meus es tu, elegi te, et non abieci te.
Tu, cel pe care l-am luat de la marginile pământului şi te-am chemat dintre cei mai de seamă bărbaţi ai acestuia şi ţi-am spus: Tu eşti servitorul meu; te-am ales şi nu te-am lepădat.
10 Ne timeas, quia ego tecum sum: ne declines, quia ego Deus tuus: confortavi te, et auxiliatus sum tibi, et suscepit te dextera iusti mei.
Nu te teme, căci eu sunt cu tine; nu te descuraja căci eu sunt Dumnezeul tău; te voi întări; da, te voi ajuta; da, te voi susţine cu dreapta dreptăţii mele.
11 Ecce confundentur et erubescent omnes, qui pugnant adversum te: erunt quasi non sint, et peribunt viri, qui contradicunt tibi.
Iată, toţi cei care s-au aprins împotriva ta vor fi ruşinaţi şi încurcaţi, vor fi ca nimic; şi cei care se luptă cu tine vor pieri.
12 Quæres eos, et non invenies, viros rebelles tuos: erunt quasi non sint: et veluti consumptio homines bellantes adversum te.
Îi vei căuta şi nu îi vei găsi, pe cei care s-au certat cu tine, cei care se războiesc împotriva ta vor fi ca nimic şi ca un lucru de nimic.
13 Quia ego Dominus Deus tuus apprehendens manum tuam, dicensque tibi: Ne timeas, ego adiuvi te.
Fiindcă eu, DOMNUL Dumnezeul tău, îţi voi ţine mâna dreaptă, spunându-ţi: Nu te teme; te voi ajuta.
14 Noli timere vermis Iacob, qui mortui estis ex Israel: ego auxiliatus sum tibi, dicit Dominus: et redemptor tuus sanctus Israel.
Nu te teme, tu, vierme Iacob [şi] voi bărbaţi ai lui Israel; te voi ajuta, spune DOMNUL şi răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel.
15 Ego posui te quasi plaustrum triturans novum, habens rostra serrantia: triturabis montes, et comminues: et colles quasi pulverem pones.
Iată, te voi face o unealtă de vânturat nouă şi ascuţită cu dinţi, vei vântura munţii şi îi vei pisa mărunt şi vei face dealurile ca pleava.
16 Ventilabis eos, et ventus tollet, et turbo disperget eos: et tu exultabis in Domino, in sancto Israel lætaberis.
Le vei vântura şi vântul le va duce şi vârtejul de vânt le va împrăştia, iar tu te vei bucura în DOMNUL [şi] te vei făli în Cel Sfânt al lui Israel.
17 Egeni, et pauperes quærunt aquas, et non sunt: lingua eorum siti aruit. Ego Dominus exaudiam eos, Deus Israel non derelinquam eos.
Când săracii şi nevoiaşii caută apă şi nu este şi limba lor se sfârşeşte de sete, eu, DOMNUL, îi voi asculta; eu, Dumnezeul lui Israel, nu îi voi părăsi.
18 Aperiam in supinis collibus flumina, et in medio camporum fontes: ponam desertum in stagna aquarum, et terram inviam in rivos aquarum.
Voi deschide râuri în locuri înalte şi fântâni în mijlocul văilor, din pustiu voi face un iaz de apă; şi pământul uscat, izvoare de apă.
19 Dabo in solitudinem cedrum, et spinam, et myrtum, et lignum olivæ: ponam in deserto abietem, ulmum, et buxum simul:
Voi sădi în pustiu cedrul, salcâmul şi mirtul şi măslinul; voi pune în pustiu împreună bradul şi pinul şi merişorul,
20 Ut videant, et sciant, et recogitent, et intelligant pariter quia manus Domini fecit hoc, et sanctus Israel creavit illud.
Să vadă şi să ştie şi să ia aminte şi să înţeleagă împreună, că mâna DOMNULUI a făcut aceasta şi Cel Sfânt al lui Israel l-a creat.
21 Prope facite iudicium vestrum, dicit Dominus: afferte, siquid forte habetis, dicit rex Iacob.
Arătaţi cauza voastră, spune DOMNUL; aduceţi [argumentele] voastre puternice, spune Împăratul lui Iacob.
22 Accedant, et nuncient nobis quæcumque ventura sunt: priora quæ fuerunt nunciate: et ponemus cor nostrum, et sciemus novissima eorum, et quæ ventura sunt indicate nobis.
Să le aducă înainte şi să ne arate ce se va întâmpla, să arate lucrurile dinainte, ce sunt ele, să luăm aminte la ele şi să cunoaştem sfârşitul lor; sau vestiţi-ne lucrurile ce vor veni.
23 Annunciate quæ ventura sunt in futurum, et sciemus quia dii estis vos. bene quoque aut male, si potestis, facite: et loquamur, et videamus simul.
Arătaţi lucrurile ce vor veni pe urmă, să cunoaştem că voi sunteţi dumnezei; da, faceţi bine, sau faceţi rău, ca să ne descurajăm şi să le privim împreună.
24 Ecce, vos estis ex nihilo, et opus vestrum ex eo, quod non est: abominatio est qui elegit vos.
Iată, voi sunteţi de nimic şi lucrarea voastră de nimic, o urâciune este cel care vă alege.
25 Suscitavi ab Aquilone, et veniet ab Ortu solis: vocabit nomen meum, et adducet magistratus quasi lutum, et velut plastes conculcans humum.
Am ridicat pe unul din nord şi va veni, de la răsăritul soarelui va chema el numele meu; şi va veni peste prinţi ca peste mortar şi precum olarul calcă în picioare lutul.
26 Quis annunciavit ab exordio ut sciamus: et a principio ut dicamus: Iustus es? non est neque annuncians, neque prædicens, neque audiens sermones vestros.
Cine a vestit de la început, ca să ştim? Şi înainte de timp, ca să spunem: El este drept, da, nu este nimeni care arată, da, nu este nimeni care vesteşte, da, nu este nimeni care aude cuvintele voastre.
27 Primus ad Sion dicet: Ecce adsunt, et Ierusalem evangelistam dabo.
Cel dintâi va spune Sionului: Iată, iată-i; şi voi da Ierusalimului pe unul care aduce veşti bune.
28 Et vidi, et non erat neque ex istis quisquam qui iniret consilium, et interrogatus responderet verbum.
Fiindcă am privit şi nu a fost vreun om, nici chiar printre ei; şi nu a fost vreun sfătuitor, care, când i-am întrebat, să poată răspunde vreun cuvânt.
29 Ecce omnes iniusti, et vana opera eorum: ventus et inane simulachra eorum.
Iată, ei sunt toţi deşertăciune; faptele lor sunt nimic, chipurile lor turnate sunt vânt şi confuzie.
