Psalmorum 147
1 Alleluia. Laudate Dominum quoniam bonus est psalmus: Deo nostro sit iucunda, decoraque laudatio.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 Ædificans Ierusalem Dominus: dispersiones Israelis congregabit.
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 Qui sanat contritos corde: et alligat contritiones eorum.
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 Qui numerat multitudinem stellarum: et omnibus eis nomina vocat.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Magnus Dominus noster, et magna virtus eius: et sapientiæ eius non est numerus.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 Suscipiens mansuetos Dominus: humilians autem peccatores usque ad terram.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Præcinite Domino in confessione: psallite Deo nostro in cithara.
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 Qui operit cælum nubibus: et parat terræ pluviam. Qui producit in montibus fœnum: et herbam servituti hominum.
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 Qui dat iumentis escam ipsorum: et pullis corvorum invocantibus eum.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Non in fortitudine equi voluntatem habebit: nec in tibiis viri beneplacitum erit ei.
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Beneplacitum est Domino super timentes eum: et in eis, qui sperant super misericordia eius.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Alleluia. Lauda Ierusalem Dominum: lauda Deum tuum Sion.
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 Quoniam confortavit seras portarum tuarum: benedixit filiis tuis in te.
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 Qui posuit fines tuos pacem: et adipe frumenti satiat te.
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 Qui emittit eloquium suum terræ: velociter currit sermo eius.
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 Qui dat nivem sicut lanam: nebulam sicut cinerem spargit.
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 Mittit crystallum suum sicut buccellas: ante faciem frigoris eius quis sustinebit?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Emittet verbum suum, et liquefaciet ea: flabit Spiritus eius, et fluent aquæ.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Qui annunciat verbum suum Iacob: iustitias, et iudicia sua Israel.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 Non fecit taliter omni nationi: et iudicia sua non manifestavit eis. Alleluia.
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
