Job 6
1 Respondens autem Iob, dixit:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Utinam appenderentur peccata mea, quibus iram merui: et calamitas, quam patior, in statera.
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 Quasi arena maris hæc gravior appareret: unde et verba mea dolore sunt plena:
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 Quia sagittæ Domini in me sunt, quarum indignatio ebibit spiritum meum, et terrores Domini militant contra me.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Numquid rugiet onager cum habuerit herbam? aut mugiet bos cum ante præsepe plenum steterit?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Aut poterit comedi insulsum, quod non est sale conditum? aut potest aliquis gustare, quod gustatum affert mortem?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 Quæ prius nolebat tangere anima mea, nunc præ angustia, cibi mei sunt.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Quis det ut veniat petitio mea: et quod expecto, tribuat mihi Deus?
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Et qui cœpit, ipse me conterat: solvat manum suam, et succidat me?
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Et hæc mihi sit consolatio ut affligens me dolore, non parcat, nec contradicam sermonibus Sancti.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Quæ est enim fortitudo mea ut sustineam? aut quis finis meus, ut patienter agam?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Nec fortitudo lapidum fortitudo mea, nec caro mea ænea est.
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Ecce, non est auxilium mihi in me, et necessarii quoque mei recesserunt a me.
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 Qui tollit ab amico suo misericordiam, timorem Domini derelinquit.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 Fratres mei præterierunt me, sicut torrens qui raptim transit in convallibus.
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Qui timent pruinam, irruet super eos nix.
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 Tempore, quo fuerint dissipati, peribunt: et ut incaluerit, solventur de loco suo.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 Involutæ sunt semitæ gressuum eorum: ambulabunt in vacuum, et peribunt.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 Considerate semitas Thema, itinera Saba, et expectate paulisper.
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 Confusi sunt, quia speravi: venerunt quoque usque ad me, et pudore cooperti sunt.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 Nunc venistis: et modo videntes plagam meam timetis.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Numquid dixi: Afferte mihi, et de substantia vestra donate mihi?
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 Vel, Liberate me de manu hostis, et de manu robustorum eruite me?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Docete me, et ego tacebo: et siquid forte ignoravi, instruite me.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 Quare detraxistis sermonibus veritatis, cum e vobis nullus sit qui possit arguere me?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Ad increpandum tantum eloquia concinnatis, et in ventum verba profertis.
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Super pupillum irruitis, et subvertere nitimini amicum vestrum.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Verumtamen quod cœpistis explete: præbete aurem, et videte an mentiar.
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Respondete obsecro absque contentione: et loquentes id quod iustum est, iudicate.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Et non invenietis in lingua mea iniquitatem, nec in faucibus meis stultitia personabit.
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
