Job 37
1 [Super hoc expavit cor meum, et emotum est de loco suo.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Audite auditionem in terrore vocis ejus, et sonum de ore illius procedentem.
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Subter omnes cælos ipse considerat, et lumen illius super terminos terræ.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Post eum rugiet sonitus; tonabit voce magnitudinis suæ: et non investigabitur, cum audita fuerit vox ejus.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Tonabit Deus in voce sua mirabiliter, qui facit magna et inscrutabilia;
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 qui præcipit nivi ut descendat in terram, et hiemis pluviis, et imbri fortitudinis suæ;
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 qui in manu omnium hominum signat, ut noverint singuli opera sua.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 Ingredietur bestia latibulum, et in antro suo morabitur.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 Ab interioribus egredietur tempestas, et ab Arcturo frigus.
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 Flante Deo, concrescit gelu, et rursum latissimæ funduntur aquæ.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 Frumentum desiderat nubes, et nubes spargunt lumen suum.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 Quæ lustrant per circuitum, quocumque eas voluntas gubernantis duxerit, ad omne quod præceperit illis super faciem orbis terrarum:
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 sive in una tribu, sive in terra sua, sive in quocumque loco misericordiæ suæ eas jusserit inveniri.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Ausculta hæc, Job: sta, et considera mirabilia Dei.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Numquid scis quando præceperit Deus pluviis, ut ostenderent lucem nubium ejus?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Numquid nosti semitas nubium magnas, et perfectas scientias?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 Nonne vestimenta tua calida sunt, cum perflata fuerit terra austro?
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 Tu forsitan cum eo fabricatus es cælos, qui solidissimi quasi ære fusi sunt.
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Ostende nobis quid dicamus illi: nos quippe involvimur tenebris.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Quis narrabit ei quæ loquor? etiam si locutus fuerit homo, devorabitur.
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 At nunc non vident lucem: subito aër cogetur in nubes, et ventus transiens fugabit eas.
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 Ab aquilone aurum venit, et ad Deum formidolosa laudatio.
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 Digne eum invenire non possumus: magnus fortitudine, et judicio, et justitia: et enarrari non potest.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Ideo timebunt eum viri, et non audebunt contemplari omnes qui sibi videntur esse sapientes.]
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
