Job 30
1 [Nunc autem derident me juniores tempore, quorum non dignabar patres ponere cum canibus gregis mei:
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 quorum virtus manuum mihi erat pro nihilo, et vita ipsa putabantur indigni:
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 egestate et fame steriles, qui rodebant in solitudine, squallentes calamitate et miseria.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Et mandebant herbas, et arborum cortices, et radix juniperorum erat cibus eorum:
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 qui de convallibus ista rapientes, cum singula reperissent, ad ea cum clamore currebant.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 In desertis habitabant torrentium, et in cavernis terræ, vel super glaream:
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 qui inter hujuscemodi lætabantur, et esse sub sentibus delicias computabant:
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 filii stultorum et ignobilium, et in terra penitus non parentes.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Nunc in eorum canticum versus sum, et factus sum eis in proverbium.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 Abominantur me, et longe fugiunt a me, et faciem meam conspuere non verentur.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Pharetram enim suam aperuit, et afflixit me, et frenum posuit in os meum.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 Ad dexteram orientis calamitates meæ illico surrexerunt: pedes meos subverterunt, et oppresserunt quasi fluctibus semitis suis.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 Dissipaverunt itinera mea; insidiati sunt mihi, et prævaluerunt: et non fuit qui ferret auxilium.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 Quasi rupto muro, et aperta janua, irruerunt super me, et ad meas miserias devoluti sunt.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Redactus sum in nihilum: abstulisti quasi ventus desiderium meum, et velut nubes pertransiit salus mea.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Nunc autem in memetipso marcescit anima mea, et possident me dies afflictionis.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 Nocte os meum perforatur doloribus, et qui me comedunt, non dormiunt.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 In multitudine eorum consumitur vestimentum meum, et quasi capito tunicæ succinxerunt me.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Comparatus sum luto, et assimilatus sum favillæ et cineri.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Clamo ad te, et non exaudis me: sto, et non respicis me.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Mutatus es mihi in crudelem, et in duritia manus tuæ adversaris mihi.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Elevasti me, et quasi super ventum ponens; elisisti me valide.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Scio quia morti trades me, ubi constituta est domus omni viventi.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Verumtamen non ad consumptionem eorum emittis manum tuam: et si corruerint, ipse salvabis.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Flebam quondam super eo qui afflictus erat, et compatiebatur anima mea pauperi.
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Expectabam bona, et venerunt mihi mala: præstolabar lucem, et eruperunt tenebræ.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 Interiora mea efferbuerunt absque ulla requie: prævenerunt me dies afflictionis.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 Mœrens incedebam sine furore; consurgens, in turba clamabam.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 Frater fui draconum, et socius struthionum.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 Cutis mea denigrata est super me, et ossa mea aruerunt præ caumate.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Versa est in luctum cithara mea, et organum meum in vocem flentium.]
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
