Job 11
1 Respondens autem Sophar Naamathites, dixit:
Atunci a răspuns Țofar naamatitul și a zis:
2 [Numquid qui multa loquitur, non et audiet? aut vir verbosus justificabitur?
Nu ar trebui să se răspundă mulțimii de cuvinte? Și ar trebui să fie declarat drept un om plin de vorbire?
3 Tibi soli tacebunt homines? et cum ceteros irriseris, a nullo confutaberis?
Ar trebui minciunile tale să facă pe oameni să tacă? Și când tu batjocorești, nu te va face niciun om de rușine?
4 Dixisti enim: Purus est sermo meus, et mundus sum in conspectu tuo.
Pentru că ai spus: Doctrina mea este pură și eu sunt curat în ochii tăi.
5 Atque utinam Deus loqueretur tecum, et aperiret labia sua tibi,
Dar de ar vorbi Dumnezeu și și-ar deschide buzele împotriva ta;
6 ut ostenderet tibi secreta sapientiæ, et quod multiplex esset lex ejus: et intelligeres quod multo minora exigaris ab eo quam meretur iniquitas tua!
Și de ți-ar arăta tainele înțelepciunii, că ele sunt dublul a ceea ce este! Să știi de aceea că Dumnezeu îți cere mai puțin decât merită nelegiuirea ta.
7 Forsitan vestigia Dei comprehendes, et usque ad perfectum Omnipotentem reperies?
Poți tu prin cercetare să găsești pe Dumnezeu? Poți afla până la desăvârșire pe cel Atotputernic?
Este la fel de înaltă ca cerul; ce poți tu face? Mai adâncă decât iadul; ce poți tu cunoaște? (Sheol h7585)
9 Longior terra mensura ejus, et latior mari.
Măsura ei este mai lungă decât pământul și mai largă decât marea.
10 Si subverterit omnia, vel in unum coarctaverit, quis contradicet ei?
Dacă el retează și închide, sau adună, atunci cine îl poate împiedica?
11 Ipse enim novit hominum vanitatem; et videns iniquitatem, nonne considerat?
Pentru că el cunoaște oamenii deșerți și vede stricăciunea; nu va lua el aminte la ea?
12 Vir vanus in superbiam erigitur, et tamquam pullum onagri se liberum natum putat.
Căci omul deșert ar fi înțelept, deși omul se naște ca mânzul unei măgărițe sălbatice.
13 Tu autem firmasti cor tuum, et expandisti ad eum manus tuas.
Dacă îți pregătești inima și îți întinzi mâinile spre el,
14 Si iniquitatem quæ est in manu tua abstuleris a te, et non manserit in tabernaculo tuo injustitia,
Dacă este nelegiuire în mâna ta, pune-o departe și să nu locuiască stricăciunea în corturile tale.
15 tunc levare poteris faciem tuam absque macula; et eris stabilis, et non timebis.
Fiindcă atunci îți vei ridica fața fără pată; da, vei fi neclintit și nu te vei teme;
16 Miseriæ quoque oblivisceris, et quasi aquarum quæ præterierunt recordaberis.
Deoarece îți vei uita nefericirea și ți-o vei aminti ca ape care trec;
17 Et quasi meridianus fulgor consurget tibi ad vesperam; et cum te consumptum putaveris, orieris ut lucifer.
Și vârsta ta va fi mai senină ca miezul zilei; vei străluci, vei fi ca dimineața.
18 Et habebis fiduciam, proposita tibi spe: et defossus securus dormies.
Și vei fi în siguranță, pentru că este speranță; da, vei săpa împrejurul tău și te vei odihni în siguranță.
19 Requiesces, et non erit qui te exterreat; et deprecabuntur faciem tuam plurimi.
De asemenea te vei culca și nimeni nu te va înspăimânta; da, mulți te vor implora.
20 Oculi autem impiorum deficient, et effugium peribit ab eis: et spes illorum abominatio animæ.]
Dar ochii celor stricați se vor sfârși și nu vor scăpa și speranța lor va fi darea duhului.
