Ecclesiastes 10
1 [Muscæ morientes perdunt suavitatem unguenti. Pretiosior est sapientia et gloria, parva et ad tempus stultitia.
Muștele moarte fac untdelemnul parfumierului să trimită o aromă împuțită; tot așa îi face o mică prostie celui însemnat pentru înțelepciune și onoare.
2 Cor sapientis in dextera ejus, et cor stulti in sinistra illius.
Inima unui înțelept este la dreapta lui, dar inima prostului la stânga lui.
3 Sed et in via stultus ambulans, cum ipse insipiens sit, omnes stultos æstimat.
Da, de asemenea, când cel ce este prost umblă pe cale, îi lipsește înțelepciunea și el spune tuturor că este prost.
4 Si spiritus potestatem habentis ascenderit super te, locum tuum ne demiseris, quia curatio faciet cessare peccata maxima.]
Dacă duhul stăpânului se ridică împotriva ta, nu îți părăsi locul, căci cedarea alină ofense mari.
5 [Est malum quod vidi sub sole, quasi per errorem egrediens a facie principis:
Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca pe o eroare [care] iese de la stăpân;
6 positum stultum in dignitate sublimi, et divites sedere deorsum.
Prostia este așezată în mare demnitate și cei bogați șed într-un loc jos.
7 Vidi servos in equis, et principes ambulantes super terram quasi servos.
Am văzut servitori pe cai și prinți umblând ca servitori pe pământ.
8 Qui fodit foveam incidet in eam, et qui dissipat sepem mordebit eum coluber.
Cel ce sapă o groapă va cădea în ea; și pe oricine sparge un gard, îl va mușca un șarpe.
9 Qui transfert lapides affligetur in eis, et qui scindit ligna vulnerabitur ab eis.
Oricine îndepărtează pietre va fi rănit de ele, și cel ce despică lemne va fi în pericol prin ele.
10 Si retusum fuerit ferrum, et hoc non ut prius, sed hebetatum fuerit, multo labore exacuetur, et post industriam sequetur sapientia.
Dacă fierul este tocit și el nu ascute tăișul, atunci trebuie să pună mai multă putere; dar înțelepciunea este de folos pentru a îndrepta.
11 Si mordeat serpens in silentio, nihil eo minus habet qui occulte detrahit.
Cu adevărat șarpele va mușca fără fermecare, și un guraliv nu este mai bun.
12 Verba oris sapientis gratia, et labia insipientis præcipitabunt eum;
Cuvintele gurii unui om înțelept sunt cu har, dar buzele unui prost îl vor înghiți.
13 initium verborum ejus stultitia, et novissimum oris illius error pessimus.
Începutul cuvintelor gurii sale este prostie, și sfârșitul vorbirii sale este nebunie răutăcioasă.
14 Stultus verba multiplicat. Ignorat homo quid ante se fuerit; et quid post se futurum sit, quis ei poterit indicare?
Un prost de asemenea este plin de cuvinte, un om nu poate spune ce va fi; și ce va fi după el, cine îi poate spune?
15 Labor stultorum affliget eos, qui nesciunt in urbem pergere.]
Munca prostului obosește pe fiecare dintre ei, pentru că el nu știe cum să meargă la cetate.
16 [Væ tibi, terra, cujus rex puer est, et cujus principes mane comedunt.
Vai ție, țară, când împăratul tău este un copil și prinții tăi mănâncă dimineața!
17 Beata terra cujus rex nobilis est, et cujus principes vescuntur in tempore suo, ad reficiendum, et non ad luxuriam.
Binecuvântată ești tu, țară, când împăratul tău este fiul nobililor și prinții tăi mănâncă la timpul cuvenit, pentru putere și nu pentru beție!
18 In pigritiis humiliabitur contignatio, et in infirmitate manuum perstillabit domus.
Prin multă lene clădirea se degradează, și prin trândăvia mâinilor, casa se prăbușește.
19 In risum faciunt panem et vinum ut epulentur viventes; et pecuniæ obediunt omnia.
Ospățul se face pentru râs și vinul înveselește, dar banii răspund la toate.
20 In cogitatione tua regi ne detrahas, et in secreto cubiculi tui ne maledixeris diviti: quia et aves cæli portabunt vocem tuam, et qui habet pennas annuntiabit sententiam.]
Nu blestema pe împărat, nici chiar în gândul tău; și nu blestema pe bogat în camera ta de culcare, pentru că o pasăre a cerului va purta vocea și o înaripată va spune acest lucru.
