ئەیوب 29

1 ئەیوب سەرلەنوێ دەستی بە قسە کردەوە و گوتی:

Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

2 «خۆزگەم بە مانگەکانی ڕابردوو، بەو ڕۆژانەی کە خودا منی پاراست،

O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

3 کاتێک چراکەی خۆی لە سەرم هەڵکرد و بە ڕووناکی ئەو بەناو تاریکیدا دەڕۆیشتم!

Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

4 خۆزگە بەو ڕۆژانەی کە لە هەڕەتی هێز و توانادا بووم، هاوڕێیەتییە گیانی بەگیانییەکەم لەگەڵ خودا چادرەکەی منی بەرەکەتدار کردبوو،

Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

5 خودای هەرە بەتوانا هێشتا لەگەڵم بوو و منداڵەکانیشم لە چواردەورم بوون،

Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

6 کاتێک پێیەکانم بە شیر دەشوشت، تاشەبەردیش جۆگەکانی زەیتی بۆ هەڵدەقوڵاندم.

Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

7 «کاتێک بۆ لای دەروازەی شارەکە دەچووم و لە گۆڕەپانەکەدا دیوەخانی خۆم ئامادە دەکرد،

Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

8 گەنجەکان کە منیان دەبینی خۆیان دەشاردەوە، پیرانیش لەبەرم هەڵدەستان و ڕادەوەستان؛

Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

9 پیاوە گەورەکان نەیاندەویست قسە بکەن، دەستیان دەخستە سەر دەمی خۆیان؛

Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

10 پیاوماقوڵان دەنگیان لێ دەبڕا و زمانیان بە مەڵاشوویانەوە دەنووسا.

Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

11 ئەوەی گوێی لێم دەبوو ستایشی دەکردم، ئەو چاوەی کە دەیبینی شایەتی بۆ دەدام،

Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

12 چونکە ئەو هەژارانەی کە هاواریان بۆ دەهێنام و ئەو هەتیوانەی کە بێکەس بوون ڕزگارم دەکردن.

Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

13 ئەوانەی لە سەرەمەرگدا بوون بەرەکەتیان دەدامێ و دڵی بێوەژنم دەهێنایە قریوە.

Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

14 ڕاستودروستیم لەبەر دەکرد و دەمپۆشی؛ دادپەروەری کەوا و مێزەرەکەم بوو.

Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

15 دەبووم بە چاو بۆ نابینایان و بە قاچ بۆ شەلان.

Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

16 من بۆ نەداران باوکێک دەبووم و بەرگریم لە کەسێک دەکرد کە پێی ئاشنا نەبووم.

[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

17 کەڵبەی ستەمکارم وردوخاش دەکرد و لەنێو ددانەکانی نێچیرم دەڕفاند.

Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

18 «جا گوتم:”لەناو لانەکەی خۆم ڕۆح بەدەستەوە دەدەم و وەک لم ڕۆژگارم زۆر دەبێت.

Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

19 ڕەگم بەرەو ئاوەکان درێژ دەبێتەوە، بە درێژایی شەو شەونم بەسەر چڵەکانمەوە دەبێت.

Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

20 شکۆمەندیم بە هەمیشەیی لەگەڵم دەبێت، کەوانەکەم لە دەستم نوێ دەبێتەوە.“

Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

21 «گوێیان لە من دەگرت و چاوەڕێیان دەکرد لە کاتی ڕاوێژکردنم گوێیان بۆم شل دەکرد.

Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

22 لەدوای قسەکانم هیچیان لە دەم نەدەهاتە دەرەوە؛ قسەکانم دڵۆپەی بەسەریاندا کرد.

După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

23 چاوەڕێیان دەکردم وەک چاوەڕێی نمە باران بکەن و دەمیان دەکردەوە وەک بۆ بارانی بەهار.

Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

24 کاتێک لەگەڵیان ڕووخۆش دەبووم، باوەڕیان نەدەکرد؛ کاتێک ڕەزامەندیم پیشان دەدا، چاوەڕێی ئەوەیان نەدەکرد.

[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

25 ڕێگام بۆیان هەڵدەبژارد و وەک سەرۆک دادەنیشتم؛ وەک پاشایەک لەناو سوپا نیشتەجێ دەبووم، وەک ئەوەی دڵنەوایی شیوەنگێڕان دەداتەوە.

Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.