< 야고보서 1 >
1 하나님과 주 예수 그리스도의 종 야고보는 흩어져 있는 열두 지파에게 문안하노라
Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt în Dispersie: Salutări.
2 내 형제들아 너희가 여러 가지 시험을 만나거든 온전히 기쁘게 여기라
Frații mei, socotiți că este o bucurie, când cădeți în diferite ispite,
3 이는 너희 믿음의 시련이 인내를 만들어 내는 줄 너희가 앎이라
știind că încercarea credinței voastre produce răbdare.
4 인내를 온전히 이루라 이는 너희로 온전하고 구비하여 조금도 부족함이 없게 하려 함이라
Lăsați ca răbdarea să-și facă lucrarea sa desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și compleți, fără să vă lipsească nimic.
5 너희 중에 누구든지 지혜가 부족하거든 모든 사람에게 후히 주시고 꾸짖지 아니하시는 하나님께 구하라 그리하면 주시리라
Iar dacă vreunul din voi are lipsă de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără prihană, și i se va da.
6 오직 믿음으로 구하고 조금도 의심하지 말라 의심하는 자는 마치 바람에 밀려 요동하는 바다 물결 같으니
Dar să ceară cu credință, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoiește este ca un val al mării, împins de vânt și zvârlit.
7 이런 사람은 무엇이든지 주께 얻기를 생각하지 말라
Căci acel om nu trebuie să creadă că va primi ceva de la Domnul.
8 두 마음을 품어 모든 일에 정함이 없는 자로다
El este un om cu minte dublă, instabil în toate căile sale.
Fratele care se află într-o situație umilă să se laude cu poziția lui înaltă;
10 부한 형제는 자기의 낮아짐을 자랑할지니 이는 풀의 꽃과 같이 지나감이라
iar cel bogat, să se smerească, pentru că va trece ca floarea din iarbă.
11 해가 돋고 뜨거운 바람이 불어 풀을 말리우면 꽃이 떨어져 그 모양의 아름다움이 없어지나니 부한 자도 그 행하는 일에 이와 같이 쇠잔하리라
Căci soarele răsare cu vânt arzător și usucă iarba; floarea din ea cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa va dispărea și bogatul în activitățile sale.
12 시험을 참는 자는 복이 있도다 이것이 옳다 인정하심을 받은 후에 주께서 자기를 사랑하는 자들에게 약속하신 생명의 면류관을 얻을 것임이니라
Ferice de cel ce rabdă ispita, căci, după ce va fi fost învrednicit, va primi cununa vieții, pe care Domnul a făgăduit-o celor ce-L iubesc.
13 사람이 시험을 받을 때에 내가 하나님께 시험을 받는다 하지 말지니 하나님은 악에게 시험을 받지도 아니하시고 친히 아무도 시험하지 아니하시느니라
Nimeni să nu zică, când este ispitit: “Sunt ispitit de Dumnezeu”, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El însuși nu ispitește pe nimeni.
14 오직 각 사람이 시험을 받는 것은 자기 욕심에 끌려 미혹됨이니
Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de poftele sale și ispitit.
15 욕심이 잉태한즉 죄를 낳고 죄가 장성한즉 사망을 낳느니라
Atunci pofta, după ce a conceput, naște păcatul. Păcatul, când a ajuns la maturitate, produce moartea.
Nu vă lăsați înșelați, iubiții mei frați.
17 각양 좋은 은사와 온전한 선물이 다 위로부터 빛들의 아버지께로서 내려오나니 그는 변함도 없으시고 회전하는 그림자도 없으시니라
Orice dar bun și orice dar desăvârșit vine de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu poate fi nici variație, nici umbră de întoarcere.
18 그가 그 조물 중에 우리로 한 첫 열매가 되게 하시려고 자기의 뜻을 좇아 진리의 말씀으로 우리를 낳으셨느니라
De bunăvoie ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim un fel de primii roade ai făpturilor sale.
19 내 사랑하는 형제들아 너희가 알거니와 사람마다 듣기는 속히 하고 말하기는 더디 하며 성내기도 더디하라
Așadar, iubiții mei frați, fiecare să fie iute la auz, încet la vorbă și încet la mânie;
20 사람의 성내는 것이 하나님의 의를 이루지 못함이니라
căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu.
21 그러므로 모든 더러운 것과 넘치는 악을 내어 버리고 능히 너희 영혼을 구원할 바 마음에 심긴 도를 온유함으로 받으라
De aceea, lepădând orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu smerenie cuvântul implantat, care poate să vă mântuiască sufletele.
22 너희는 도를 행하는 자가 되고 듣기만 하여 자신을 속이는 자가 되지 말라
Ci fiți făcători ai cuvântului, și nu numai ascultători, amăgindu-vă pe voi înșivă.
23 누구든지 도를 행하지 아니하면 그는 거울로 자기의 얼굴을 보는 사람과 같으니
Căci, dacă cineva ascultă cuvântul și nu este făptuitor, se aseamănă cu un om care se uită în oglindă la chipul său natural;
24 제 자신을 보고 가서 그 모양이 어떠한 것을 곧 잊어버리거니와
căci se vede pe sine însuși, pleacă și îndată uită ce fel de om era.
25 자유하게 하는 온전한 율법을 들여다 보고 있는 자는 듣고 잊어버리는 자가 아니요 실행하는 자니 이 사람이 그 행하는 일에 복을 받으리라
Dar cel care privește în legea desăvârșită a libertății și continuă, nefiind un ascultător care uită, ci un făptuitor al lucrării, acesta va fi binecuvântat în ceea ce face.
26 누구든지 스스로 경건하다 생각하며 자기 혀를 재갈 먹이지 아니하고 자기 마음을 속이면 이 사람의 경건은 헛것이라
Dacă cineva dintre voi se crede credincios, dar nu-și înfrânează limba, ci își amăgește inima, atunci religia acestui om este fără valoare.
27 하나님 아버지 앞에서 정결하고 더러움이 없는 경건은 곧 고아와 과부를 그 환난 중에 돌아보고 또 자기를 지켜 세속에 물들지 아니하는 이것이니라
Religia curată și nepătată înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru este aceasta: să vizitezi pe orfan și pe văduve în necazurile lor și să te păstrezi nepătat de lume.