ヨブ 記 7
1 地上の人には、激しい労務があるではないか。またその日は雇人の日のようではないか。
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 奴隷が夕暮を慕うように、雇人がその賃銀を望むように、
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 わたしは、むなしい月を持たせられ、悩みの夜を与えられる。
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 わたしは寝るときに言う、『いつ起きるだろうか』と。しかし夜は長く、暁までころびまわる。
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 わたしの肉はうじと土くれとをまとい、わたしの皮は固まっては、またくずれる。
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 わたしの日は機のひよりも速く、望みをもたずに消え去る。
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 記憶せよ、わたしの命は息にすぎないことを。わたしの目は再び幸を見ることがない。
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 わたしを見る者の目は、かさねてわたしを見ることがなく、あなたがわたしに目を向けられても、わたしはいない。
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 彼は再びその家に帰らず、彼の所も、もはや彼を認めない。
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 それゆえ、わたしはわが口をおさえず、わたしの霊のもだえによって語り、わたしの魂の苦しさによって嘆く。
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 わたしは海であるのか、龍であるのか、あなたはわたしの上に見張りを置かれる。
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 『わたしの床はわたしを慰め、わたしの寝床はわが嘆きを軽くする』とわたしが言うとき、
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 あなたは夢をもってわたしを驚かし、幻をもってわたしを恐れさせられる。
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 それゆえ、わたしは息の止まることを願い、わが骨よりもむしろ死を選ぶ。
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 わたしは命をいとう。わたしは長く生きることを望まない。わたしに構わないでください。わたしの日は息にすぎないのだから。
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 人は何者なので、あなたはこれを大きなものとし、これにみ心をとめ、
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 朝ごとに、これを尋ね、絶え間なく、これを試みられるのか。
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 いつまで、あなたはわたしに目を離さず、つばをのむまも、わたしを捨てておかれないのか。
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 人を監視される者よ、わたしが罪を犯したとて、あなたに何をなしえようか。なにゆえ、わたしをあなたの的とし、わたしをあなたの重荷とされるのか。
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 なにゆえ、わたしのとがをゆるさず、わたしの不義を除かれないのか。わたしはいま土の中に横たわる。あなたがわたしを尋ねられても、わたしはいないでしょう」。
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
