ヨブ 記 30
1 しかし今はわたしよりも年若い者が、かえってわたしをあざ笑う。彼らの父はわたしが卑しめて、群れの犬と一緒にさえしなかった者だ。
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 彼らの手の力からわたしは何を得るであろうか、彼らはその気力がすでに衰えた人々だ。
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 彼らは乏しさと激しい飢えとによって、かわいた荒れ地をかむ。
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 彼らは、ぜにあおいおよび灌木の葉を摘み、れだまの根をもって身を暖める。
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 彼らは人々の中から追いだされ、盗びとを追うように、人々は彼らを追い呼ばわる。
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 彼らは急流の谷間に住み、土の穴または岩の穴におり、
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 灌木の中にいななき、いらくさの下に押し合う。
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 彼らは愚かな者の子、また卑しい者の子であって、国から追いだされた者だ。
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 それなのに、わたしは今彼らの歌となり、彼らの笑い草となった。
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 彼らはわたしをいとい、遠くわたしをはなれ、わたしの顔につばきすることも、ためらわない。
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 神がわたしの綱を解いて、わたしを卑しめられたので、彼らもわたしの前に慎みを捨てた。
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 このともがらはわたしの右に立ち上がり、わたしを追いのけ、わたしにむかって滅びの道を築く。
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 彼らはわたしの道をこわし、わたしの災を促す。これをさし止める者はない。
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 彼らは広い破れ口からはいるように進みきたり、破壊の中をおし寄せる。
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 恐ろしい事はわたしに臨み、わたしの誉は風のように吹き払われ、わたしの繁栄は雲のように消えうせた。
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 今は、わたしの魂はわたしの内にとけて流れ、悩みの日はわたしを捕えた。
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 夜はわたしの骨を激しく悩まし、わたしをかむ苦しみは、やむことがない。
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 それは暴力をもって、わたしの着物を捕え、はだ着のえりのように、わたしをしめつける。
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 神がわたしを泥の中に投げ入れられたので、わたしはちり灰のようになった。
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 わたしがあなたにむかって呼ばわっても、あなたは答えられない。わたしが立っていても、あなたは顧みられない。
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 あなたは変って、わたしに無情な者となり、み手の力をもってわたしを攻め悩まされる。
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 あなたはわたしを揚げて風の上に乗せ、大風のうなり声の中に、もませられる。
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 わたしは知っている、あなたはわたしを死に帰らせ、すべての生き物の集まる家に帰らせられることを。
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 さりながら荒塚の中にある者は、手を伸べないであろうか、災の中にある者は助けを呼び求めないであろうか。
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 わたしは苦しい日を送る者のために泣かなかったか。わたしの魂は貧しい人のために悲しまなかったか。
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 しかしわたしが幸を望んだのに災が来た。光を待ち望んだのにやみが来た。
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 わたしのはらわたは沸きかえって、静まらない。悩みの日がわたしに近づいた。
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 わたしは日の光によらずに黒くなって歩き、公会の中に立って助けを呼び求める。
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 わたしは山犬の兄弟となり、だちょうの友となった。
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 わたしの皮膚は黒くなって、はげ落ち、わたしの骨は熱さによって燃え、
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 わたしの琴は悲しみの音となり、わたしの笛は泣く者の声となった。
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
