Salmi 78
1 Cantico di Asaf. Ascolta, popolo mio, il mio insegnamento; porgete gli orecchi alle parole della mia bocca!
Maschil al lui Asaf. Deschide urechea, poporul meu, la legea mea, aplecați-vă urechile la cuvintele gurii mele.
2 Io aprirò la mia bocca per proferir parabole, esporrò i misteri de’ tempi antichi.
Îmi voi deschide gura în parabolă, voi rosti vorbe adânci din vechime,
3 Quel che noi abbiamo udito e conosciuto, e che i nostri padri ci hanno raccontato,
Pe care noi le-am auzit și le-am cunoscut și pe care părinții noștri ni le-au spus.
4 non lo celeremo ai loro figliuoli; diremo alla generazione avvenire le lodi dell’Eterno, e la sua potenza e le maraviglie ch’egli ha operato.
Nu le vom ascunde de copiii lor, arătând generației care vine laudele DOMNULUI și puterea lui și lucrările lui minunate pe care le-a făcut.
5 Egli stabilì una testimonianza in Giacobbe, e pose una legge in Israele, ch’egli ordinò ai nostri padri di far conoscere ai loro figliuoli,
Fiindcă el a întemeiat o mărturie în Iacob și a rânduit o lege în Israel, pe care a poruncit-o părinților noștri, ca ei să le vestească copiilor lor,
6 perché fossero note alla generazione avvenire, ai figliuoli che nascerebbero, i quali alla loro volta le narrerebbero ai loro figliuoli,
Ca generația care vine să le cunoască, chiar copiii care se vor naște; ei se vor ridica și le vor vesti copiilor lor,
7 ond’essi ponessero in Dio la loro speranza e non dimenticassero le opere di Dio, ma osservassero i suoi comandamenti;
Ca ei să își pună speranța în Dumnezeu și să nu uite lucrările lui Dumnezeu, ci să țină poruncile lui,
8 e non fossero come i loro padri, una generazione caparbia e ribelle, una generazione dal cuore incostante, e il cui spirito non fu fedele a Dio.
Și să nu fie ca părinții lor, o generație încăpățânată și răzvrătită, o generație care nu și-a îndreptat inima și al cărei duh nu a fost neclintit cu Dumnezeu.
9 I figliuoli di Efraim, gente di guerra, buoni arcieri, voltaron le spalle il dì della battaglia.
Copiii lui Efraim, înarmați și purtând arcuri, au dat înapoi în ziua bătăliei.
10 Non osservarono il patto di Dio, e ricusarono di camminar secondo la sua legge;
Nu au ținut legământul lui Dumnezeu și au refuzat să umble în legea lui;
11 e dimenticarono le sue opere e i prodigi ch’egli avea loro fatto vedere.
Și au uitat lucrările lui și minunile lui pe care li le-a arătat.
12 Egli avea compiuto maraviglie in presenza de’ loro padri, nel paese d’Egitto, nelle campagne di Zoan.
Lucruri minunate a făcut el înaintea părinților lor, în țara Egiptului, în câmpia Țoanului.
13 Fendé il mare e li fece passare, e fermò le acque come in un mucchio.
A despărțit marea și i-a făcut să treacă prin ea; și a făcut apele să stea ca o movilă.
14 Di giorno li guidò con una nuvola, e tutta la notte con una luce di fuoco.
De asemenea în timpul zilei i-a condus cu un nor și toată noaptea cu o lumină a focului.
15 Schiantò rupi nel deserto, e li abbeverò copiosamente, come da gorghi.
A despicat stâncile în pustie și le-a dat să bea ca din marile adâncuri.
16 Fece scaturire ruscelli dalla roccia e ne fece scender dell’acque a guisa di fiumi.
De asemenea a scos izvoare din stâncă și a făcut apele să curgă asemenea râurilor.
17 Ma essi continuarono a peccare contro di lui, a ribellarsi contro l’Altissimo, nel deserto;
Iar ei au păcătuit încă și mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18 e tentarono Dio in cuor loro, chiedendo cibo a lor voglia.
Și au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19 E parlarono contro Dio, dicendo: Potrebbe Dio imbandirci una mensa nel deserto?
Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20 Ecco, egli percosse la roccia e ne colarono acque, ne traboccaron torrenti; potrebb’egli darci anche del pane, e provveder di carne il suo popolo?
Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au țâșnit și izvoarele au inundat; poate el să dea și pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21 Perciò l’Eterno, avendoli uditi, s’adirò fieramente, e un fuoco s’accese contro Giacobbe, e l’ira sua si levò contro Israele,
De aceea DOMNUL a auzit și s-a înfuriat, așa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob și mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22 perché non aveano creduto in Dio, né avevano avuto fiducia nella sua salvazione;
Deoarece nu au crezut în Dumnezeu și nu s-au încrezut în salvarea lui,
23 eppure egli comandò alle nuvole di sopra, e aprì le porte del cielo,
Deși a poruncit norilor de deasupra și a deschis ușile cerului,
24 e fece piover su loro manna da mangiare, e dette loro del frumento del cielo.
Și a plouat mană peste ei, pentru a mânca și le-a dat din grânele cerului.
25 L’uomo mangiò del pane dei potenti; egli mandò loro del cibo a sazietà.
Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26 Fece levare in cielo il vento orientale, e con la sua potenza addusse il vento di mezzodì;
El a făcut ca un vânt de est să bată în cer și prin puterea lui a adus vântul de sud.
27 fece piover su loro della carne come polvere, degli uccelli alati, numerosi come la rena del mare;
De asemenea el a plouat carne peste ei ca țărâna și păsări cu pene ca nisipul mării.
28 e li fece cadere in mezzo al loro campo, d’intorno alle loro tende.
Și le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuințelor lor.
29 Così essi mangiarono e furon ben satollati, e Dio mandò loro quel che aveano bramato.
Așa că au mâncat și au fost bine săturați, căci le-a dat după propria lor poftă;
30 Non si erano ancora distolti dalle loro brame, avevano ancora il loro cibo in bocca,
Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31 quando l’ira di Dio si levò contro loro, e ne uccise tra i più fiorenti, e abbatté i giovani d’Israele.
Furia lui Dumnezeu a venit peste ei și a ucis pe cei mai grași dintre ei și a doborât pe cei aleși ai lui Israel.
32 Con tutto ciò peccarono ancora, e non credettero alle sue maraviglie.
Totuși au mai păcătuit și nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.
33 Ond’egli consumò i loro giorni in vanità, e i loro anni in ispaventi.
De aceea a mistuit zilele lor în deșertăciune și anii lor în tulburare.
34 Quand’ei li uccideva, essi lo ricercavano e tornavano bramosi di ritrovare Iddio;
Când i-a ucis, atunci l-au căutat și s-au întors și l-au căutat devreme pe Dumnezeu.
35 e si ricordavano che Dio era la loro ròcca, l’Iddio altissimo il loro redentore.
Și și-au amintit că Dumnezeu era stânca lor și Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36 Essi però lo lusingavano con la loro bocca, e gli mentivano con la loro lingua.
Cu toate acestea l-au lingușit cu gura lor și l-au mințit cu limbile lor.
37 Il loro cuore non era diritto verso lui, e non eran fedeli al suo patto.
Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiți în legământul lui.
38 Ma egli, che è pietoso, che perdona l’iniquità e non distrugge il peccatore, più volte rattenne la sua ira, e non lasciò divampare tutto il suo cruccio.
Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea și nu i-a nimicit, da, de multe ori și-a întors mânia și nu și-a stârnit toată furia.
39 Ei si ricordò ch’essi erano carne, un fiato che passa e non ritorna.
Căci și-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece și nu se mai întoarce.
40 Quante volte si ribellarono a lui nel deserto, e lo contristarono nella solitudine!
Cât de des l-au provocat în pustie și l-au mâhnit în pustietate.
41 E tornarono a tentare Iddio e a provocare il Santo d’Israele.
Da, s-au întors înapoi și au ispitit pe Dumnezeu și au limitat pe Sfântul lui Israel.
42 Non si ricordaron più della sua mano, del giorno in cui egli li liberò dal nemico,
Nu și-au amintit de mâna lui, nici ziua când i-a eliberat de dușman.
43 quando operò i suoi miracoli in Egitto, e i suoi prodigi nelle campagne di Zoan;
Cum a făcut semnele lui în Egipt și minunile lui în câmpia Țoanului.
44 mutò i loro fiumi in sangue, e i loro rivi in guisa che non potean più bere;
Și a prefăcut râurile lor în sânge; și potopurile lor, ca să nu le poată bea.
45 mandò contro loro mosche velenose che li divoravano, e rane che li distruggevano;
A trimis diferite feluri de muște printre ei, care i-au mâncat; și broaște, care i-au nimicit.
46 dette il loro raccolto ai bruchi e la loro fatica alle locuste;
El a dat averea lor omidei și munca lor lăcustei.
47 distrusse le loro vigne con la gragnuola e i loro sicomori coi grossi chicchi d’essa;
Le-a distrus viile cu grindină și sicomorii lor cu brumă.
48 abbandonò il loro bestiame alla grandine e le lor gregge ai fulmini.
De asemenea pe vitele lor le-a dat grindinei și turmele lor trăsnetelor încinse.
49 Scatenò su loro l’ardore del suo cruccio, ira, indignazione e distretta, una torma di messaggeri di malanni.
A aruncat asupra lor înverșunarea mâniei sale, furie și indignare și tulburare, trimițând îngeri răi printre ei.
50 Dette libero corso alla sua ira; non preservò dalla morte la loro anima, ma abbandonò la loro vita alla pestilenza.
A deschis o cale mâniei sale, nu a cruțat sufletul lor de la moarte, ci a dat viața lor ciumei.
51 Percosse tutti i primogeniti d’Egitto, le primizie del vigore nelle tende di Cham;
Și a lovit pe toți întâii născuți în Egipt; măreția puterii lor în corturile lui Ham.
52 ma fece partire il suo popolo a guisa di pecore, e lo condusse a traverso il deserto come una mandra.
Dar pe poporul său l-a făcut să meargă înainte, ca oile, și i-a condus în pustie ca pe o turmă.
53 Lo guidò sicuramente sì che non ebbero da spaventarsi, mentre il mare inghiottiva i loro nemici.
Și i-a condus în siguranță, așa că nu s-au temut, ci marea a acoperit pe dușmanii lor.
54 Li fece arrivare alla sua santa frontiera, alla montagna che la sua destra avea conquistato.
Și i-a adus la granița sanctuarului său, chiar la acest munte, pe care dreapta lui l-a cumpărat.
55 Scacciò le nazioni dinanzi a loro, ne assegnò loro a sorte il paese quale eredità, e nelle tende d’esse fece abitare le tribù d’Israele.
De asemenea a alungat pe păgâni dinaintea lor și le-a împărțit cu frânghia o moștenire și a făcut ca triburile lui Israel să locuiască în corturile lor.
56 E nondimeno tentarono l’Iddio altissimo e si ribellarono e non osservarono le sue testimonianze.
Totuși au ispitit și au provocat pe Dumnezeul cel preaînalt și nu au ținut mărturiile lui.
57 Si trassero indietro e furono sleali come i loro padri; si rivoltarono come un arco fallace;
Ci s-au întors înapoi și s-au purtat necredincios ca părinții lor; s-au abătut asemenea unui arc înșelător.
58 lo provocarono ad ira coi loro alti luoghi, lo mossero a gelosia con le loro sculture.
Fiindcă l-au provocat la mânie cu înălțimile lor și l-au împins la gelozie cu chipurile lor cioplite.
59 Dio udì questo, e si adirò, prese Israele in grande avversione,
Când Dumnezeu a auzit, s-a înfuriat, și a detestat foarte mult pe Israel.
60 onde abbandonò il tabernacolo di Silo, la tenda ov’era dimorato fra gli uomini;
Așa că a părăsit tabernacolul din Șilo, cortul pe care l-a pus printre oameni.
61 e lasciò menare la sua Forza in cattività, e lasciò cader la sua Gloria in man del nemico.
Și i-a dat puterea în captivitate și gloria sa în mâna dușmanului.
62 Abbandonò il suo popolo alla spada, e s’adirò contro la sua eredità.
De asemenea a dat pe poporul său sabiei; și s-a înfuriat pe moștenirea sa.
63 Il fuoco consumo i loro giovani, e le loro vergini non ebber canto nuziale.
Focul a mistuit pe tinerii lor; și tinerele lor nu au fost date în căsătorie.
64 I loro sacerdoti caddero per la spada, e le loro vedove non fecer lamento.
Preoții lor au căzut prin sabie; și văduvele lor nu au bocit.
65 Poi il Signore si risvegliò come uno che dormisse, come un prode che grida eccitato dal vino.
Atunci Domnul s-a trezit ca unul din somn și ca un bărbat tare ce strigă din cauza vinului.
66 E percosse i suoi nemici alle spalle, e mise loro addosso un eterno vituperio.
Și a lovit pe dușmanii săi în părțile dinapoi; i-a pus într-o ocară eternă.
67 Ma ripudiò la tenda di Giuseppe, e non elesse la tribù di Efraim;
Mai mult, a refuzat cortul lui Iosif și nu a ales tribul lui Efraim,
68 ma elesse la tribù di Giuda, il monte di Sion ch’egli amava.
Ci a ales tribul lui Iuda, muntele Sion pe care l-a iubit.
69 Edificò il suo santuario a guisa de’ luoghi eccelsi, come la terra ch’egli ha fondata per sempre.
Și și-a construit sanctuarul asemenea palatelor înalte, ca pământul pe care l-a întemeiat pentru totdeauna.
70 Elesse Davide, suo servitore, lo prese dagli ovili;
A ales de asemenea pe David, servitorul lui, și l-a luat de la staulele oilor;
71 lo trasse di dietro alle pecore lattanti, per pascere Giacobbe suo popolo, ed Israele sua eredità.
De la a urma oile care alăptau l-a adus să pască pe Iacob, poporul lui, și pe Israel, moștenirea lui.
72 Ed egli li pasturò secondo l’integrità del suo cuore, e li guidò con mano assennata.
Astfel i-a păscut conform cu integritatea inimii sale și i-a condus prin iscusința mâinilor sale.
