Proverbi 21
1 Il cuore del re, nella mano dell’Eterno, è come un corso d’acqua; egli lo volge dovunque gli piace.
Inima împăratului este în mâna DOMNULUI, precum râurile de ape: el o întoarce oriîncotro voiește.
2 Tutte le vie dell’uomo gli paion diritte, ma l’Eterno pesa i cuori.
Fiecare cale a omului este dreaptă în propriii ochi, dar DOMNUL cumpănește inimile.
3 Praticare la giustizia e l’equità è cosa che l’Eterno preferisce ai sacrifizi.
A face dreptate și judecată este pentru DOMNUL mai bine primit decât sacrificiul.
4 Gli occhi alteri e il cuor gonfio, lucerna degli empi, sono peccato.
O privire măreață și o inimă mândră și arătura celui stricat, sunt păcat.
5 I disegni dell’uomo diligente menano sicuramente all’abbondanza, ma chi troppo s’affretta non fa che cader nella miseria.
Gândurile celui harnic tind doar la abundență dar ale fiecăruia care este pripit doar la lipsă.
6 I tesori acquistati con lingua bugiarda sono un soffio fugace di gente che cerca la morte.
Obținerea de tezaure printr-o limbă mincinoasă este o deșertăciune aruncată încolo și încoace de cei ce caută moartea.
7 La violenza degli empi li porta via, perché rifiutano di praticare l’equità.
Jaful celor stricați îi va nimici, pentru că refuză să facă judecată.
8 La via del colpevole è tortuosa, ma l’innocente opera con rettitudine.
Calea omului este perversă și sucită, dar cât despre cel pur, lucrarea lui este dreaptă.
9 Meglio abitare sul canto d’un tetto, che una gran casa con una moglie rissosa.
Mai bine este să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă într-o casă largă.
10 L’anima dell’empio desidera il male; il suo amico stesso non trova pietà agli occhi di lui.
Sufletul celui stricat dorește răul; aproapele său nu găsește favoare în ochii lui.
11 Quando il beffardo è punito, il semplice diventa savio; e quando s’istruisce il savio, egli acquista scienza.
Când batjocoritorul este pedepsit, cel simplu este făcut înțelept; și când cel înțelept este instruit, primește cunoaștere.
12 Il Giusto tien d’occhio la casa dell’empio, e precipita gli empi nelle sciagure.
Omul drept cu înțelepciune ia aminte la casa celui stricat, dar Dumnezeu răstoarnă pe cei stricați din cauza stricăciunii lor.
13 Chi chiude l’orecchio al grido del povero, griderà anch’egli, e non gli sarà risposto.
Oricine își astupă urechile la strigătul săracului, va striga și el, dar nu va fi ascultat.
14 Un dono fatto in segreto placa la collera, e un regalo dato di sottomano, l’ira violenta.
Un dar dat în taină potolește mânia, și o răsplată în sân, furia aprinsă.
15 Far ciò ch’è retto è una gioia per il giusto, ma è una rovina per gli artefici d’iniquità.
Este bucurie pentru cel drept să facă judecată, dar nimicire va fi celor ce lucrează nelegiuire.
16 L’uomo che erra lungi dalle vie del buon senso, riposerà nell’assemblea dei trapassati.
Omul care rătăcește în afara căii înțelegerii va rămâne în adunarea celor morți.
17 Chi ama godere sarà bisognoso, chi ama il vino e l’olio non arricchirà.
Cel ce iubește plăcerea va fi un om sărac; cel ce iubește vinul și untdelemnul nu va fi bogat.
18 L’empio serve di riscatto al giusto; e il perfido, agli uomini retti.
Cel stricat va fi o răscumpărare pentru cel drept și călcătorul de lege pentru cel integru.
19 Meglio abitare in un deserto, che con una donna rissosa e stizzosa.
Mai bine este să locuiești în pustie, decât cu o femeie certăreață și mânioasă.
20 In casa del savio c’è dei tesori preziosi e dell’olio, ma l’uomo stolto dà fondo a tutto.
Este un tezaur de dorit și untdelemn în locuința înțeleptului, dar un om prost le cheltuiește complet.
21 Chi ricerca la giustizia e la bontà troverà vita, giustizia e gloria.
Cel ce urmează dreptate și milă găsește viață, dreptate și onoare.
22 Il savio dà la scalata alla città dei forti, e abbatte il baluardo in cui essa confidava.
Un om înțelept escaladează cetatea celui tare și dărâmă tăria încrederii ei.
23 Chi custodisce la sua bocca e la sua lingua preserva l’anima sua dalle distrette.
Oricine își ține gura sa și limba sa, își ține sufletul lui de la tulburare.
24 Il nome del superbo insolente è: beffardo; egli fa ogni cosa con furore di superbia.
Batjocoritor mândru și îngâmfat este numele lui, al celui ce lucrează în furie mândră.
25 I desideri del pigro l’uccidono perché le sue mani rifiutano di lavorare.
Dorința celui leneș îl ucide, fiindcă mâinile lui refuză să muncească.
26 C’è chi da mane a sera brama avidamente, ma il giusto dona senza mai rifiutare.
El dorește cu lăcomie cât este ziua de lungă, dar cel drept dă și nu se zgârcește.
27 Il sacrifizio dell’empio è cosa abominevole; quanto più se l’offre con intento malvagio!
Sacrificiul celui stricat este urâciune; cu cât mai mult când îl aduce cu o minte stricată?
28 Il testimonio bugiardo perirà, ma l’uomo che ascolta potrà sempre parlare.
Un martor fals va pieri, dar omul care ascultă vorbește statornic.
29 L’empio fa la faccia tosta, ma l’uomo retto rende ferma la sua condotta.
Un om stricat își înăsprește fața, dar cel integru își conduce calea.
30 Non c’è sapienza, non intelligenza, non consiglio che valga contro l’Eterno.
Nu este nici înțelepciune, nici înțelegere, nici sfat împotriva DOMNULUI.
31 Il cavallo è pronto per il dì della battaglia, ma la vittoria appartiene all’Eterno.
Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar siguranța este a DOMNULUI.
