Proverbi 17
1 E’ meglio un tozzo di pan secco con la pace, che una casa piena di carni con la discordia.
Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
2 Il servo sagace dominerà sul figlio che fa onta, e avrà parte all’eredità insieme coi fratelli.
Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
3 La coppella è per l’argento e il fornello per l’oro, ma chi prova i cuori è l’Eterno.
Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
4 Il malvagio dà ascolto alle labbra inique, e il bugiardo dà retta alla cattiva lingua.
Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
5 Chi beffa il povero oltraggia Colui che l’ha fatto; chi si rallegra dell’altrui sventura non rimarrà impunito.
Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
6 I figliuoli de’ figliuoli son la corona de’ vecchi, e i padri son la gloria dei loro figliuoli.
Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
7 Un parlar solenne non s’addice all’uomo da nulla; quanto meno s’addicono ad un principe labbra bugiarde!
Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
8 Il regalo è una pietra preziosa agli occhi di chi lo possiede; dovunque si volga, egli riesce.
Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
9 Chi copre i falli si procura amore, ma chi sempre vi torna su, disunisce gli amici migliori.
Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
10 Un rimprovero fa più impressione all’uomo intelligente, che cento percosse allo stolto.
O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
11 Il malvagio non cerca che ribellione, ma un messaggero crudele gli sarà mandato contro.
Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
12 Meglio imbattersi in un’orsa derubata dei suoi piccini, che in un insensato nella sua follia.
Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
13 Il male non si dipartirà dalla casa di chi rende il male per il bene.
Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
14 Cominciare una contesa è dar la stura all’acqua; perciò ritirati prima che la lite s’inasprisca.
Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
15 Chi assolve il reo e chi condanna il giusto sono ambedue in abominio all’Eterno.
Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
16 A che serve il danaro in mano allo stolto? ad acquistar saviezza?… Ma se non ha senno!
La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
17 L’amico ama in ogni tempo; è nato per essere un fratello nella distretta.
Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
18 L’uomo privo di senno dà la mano e fa sicurtà per altri davanti al suo prossimo.
Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
19 Chi ama le liti ama il peccato; chi alza troppo la sua porta, cerca la rovina.
Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
20 Chi ha il cuor falso non trova bene, e chi ha la lingua perversa cade nella sciagura.
Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
21 Chi genera uno stolto ne avrà cordoglio, e il padre dell’uomo da nulla non avrà gioia.
Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
22 Un cuore allegro è un buon rimedio, ma uno spirito abbattuto secca l’ossa.
O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
23 L’empio accetta regali di sottomano per pervertire le vie della giustizia.
Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
24 La sapienza sta dinanzi a chi ha intelligenza, ma gli occhi dello stolto vagano agli estremi confini della terra.
Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
25 Il figliuolo stolto è il cordoglio del padre e l’amarezza di colei che l’ha partorito.
Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
26 Non è bene condannare il giusto, foss’anche ad un’ammenda, né colpire i principi per la loro probità.
De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
27 Chi modera le sue parole possiede la scienza, e chi ha lo spirito calmo è un uomo prudente.
Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
28 Anche lo stolto, quando tace, passa per savio; chi tien chiuse le labbra è uomo intelligente.
Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.
