Giobbe 9

1 Allora Giobbe rispose e disse:

Atunci Iov a răspuns și a zis:

2 “Sì, certo, io so ch’egli e così; e come sarebbe il mortale giusto davanti a Dio?

Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?

3 Se all’uomo piacesse di piatir con Dio, non potrebbe rispondergli sovra un punto fra mille.

Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.

4 Dio è savio di cuore, è grande in potenza; chi gli ha tenuto fronte e se n’è trovato bene?

El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?

5 Egli trasporta le montagne senza che se ne avvedano, nel suo furore le sconvolge.

Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.

6 Egli scuote la terra dalle sue basi, e le sue colonne tremano.

Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.

7 Comanda al sole, ed esso non si leva; mette un sigillo sulle stelle.

Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.

8 Da solo spiega i cieli, e cammina sulle più alte onde del mare.

Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.

9 E’ il creatore dell’Orsa, d’Orione, delle Pleiadi, e delle misteriose regioni del cielo australe.

Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.

10 Egli fa cose grandi e imperscrutabili, maraviglie senza numero.

Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.

11 Ecco, ei mi passa vicino, ed io nol veggo; mi scivola daccanto e non me n’accorgo.

Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.

12 Ecco afferra la preda, e chi si opporrà? Chi oserà dirgli: “Che fai?”

Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?

13 Iddio non ritira la sua collera; sotto di lui si curvano i campioni della superbia.

Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.

14 E io, come farei a rispondergli, a sceglier le mie parole per discuter con lui?

Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?

15 Avessi anche ragione, non gli replicherei, ma chiederei mercé al mio giudice.

Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.

16 S’io lo invocassi ed egli mi rispondesse, non però crederei che avesse dato ascolto alla mia voce;

Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.

17 egli che mi piomba addosso dal seno della tempesta, che moltiplica senza motivo le mie piaghe,

Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.

18 che non mi lascia riprender fiato, e mi sazia d’amarezza.

Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.

19 Se si tratta di forza, ecco, egli è potente; se di diritto, ei dice: “Chi mi fisserà un giorno per comparire”?

Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?

20 Fossi pur giusto, la mia bocca stessa mi condannerebbe; fossi pure integro, essa mi farebbe dichiarar perverso.

Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.

21 Integro! Sì, lo sono! di me non mi preme, io disprezzo la vita!

Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.

22 Per me è tutt’uno! perciò dico: “Egli distrugge ugualmente l’integro ed il malvagio.

Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.

23 Se un flagello, a un tratto, semina la morte, egli ride dello sgomento degli innocenti.

Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.

24 La terra è data in balìa dei malvagi; ei vela gli occhi ai giudici di essa; se non è lui, chi è dunque”?

Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?

25 E i miei giorni se ne vanno più veloci d’un corriere; fuggono via senz’aver visto il bene;

Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.

26 passan rapidi come navicelle di giunchi, come l’aquila che piomba sulla preda.

Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.

27 Se dico: “Voglio dimenticare il mio lamento, deporre quest’aria triste e rasserenarmi”,

Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;

28 sono spaventato di tutti i miei dolori, so che non mi terrai per innocente.

Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.

29 Io sarò condannato; perché dunque affaticarmi invano?

Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?

30 Quand’anche mi lavassi con la neve e mi nettassi le mani col sapone,

Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,

31 tu mi tufferesti nel fango d’una fossa, le mie vesti stesse m’avrebbero in orrore.

Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.

32 Dio non è un uomo come me, perch’io gli risponda e che possiam comparire in giudizio assieme.

Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.

33 Non c’è fra noi un arbitro, che posi la mano su tutti e due!

Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.

34 Ritiri Iddio d’addosso a me la sua verga; cessi dallo spaventarmi il suo terrore;

Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;

35 allora io parlerò senza temerlo, giacché sento di non essere quel colpevole che sembro.

Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.