Giobbe 17
1 Il mio soffio vitale si spenge, i miei giorni si estinguono, il sepolcro m’aspetta!
Suflarea mi se strică, zilele mele se sting, mormintele sunt gata pentru mine.
2 Sono attorniato di schernitori e non posso chiuder occhio per via delle lor parole amare.
Nu sunt batjocoritori în jurul meu? Și nu rămâne ochiul meu în provocarea lor?
3 O Dio, da’ un pegno, sii tu il mio mallevadore presso di te; se no, chi metterà la sua nella mia mano?
Depune acum, fii tu însuți garanție pentru mine; cine este cel ce va bate palma cu mine?
4 Poiché tu hai chiuso il cuor di costoro alla ragione, e però non li farai trionfare.
Fiindcă ai ascuns inima lor de la înțelegere, de aceea nu îi vei înălța.
5 Chi denunzia un amico sì che diventi preda altrui, vedrà venir meno gli occhi de’ suoi figli.
Cel ce vorbește lingușitor prietenilor săi, chiar ochii copiilor săi se vor sfârși.
6 Egli m’ha reso la favola dei popoli, e son divenuto un essere a cui si sputa in faccia.
El m-a făcut de asemenea o zicătoare pentru oameni; și înainte eram ca o tamburină.
7 L’occhio mio si oscura pel dolore, tutte le mie membra non son più che un’ombra.
Ochiul meu de asemenea este slab din cauza întristării și toate membrele mele sunt ca o umbră.
8 Gli uomini retti ne son colpiti di stupore, e l’innocente insorge contro l’empio;
Cei integri vor fi înmărmuriți de aceasta și cel nevinovat se va ridica împotriva fățarnicului.
9 ma il giusto si attiene saldo alla sua via, e chi ha le mani pure viepiù si fortifica.
Cel drept de asemenea își va ține calea și cel ce are mâini curate va fi tot mai tare.
10 Quanto a voi tutti, tornate pure, fatevi avanti, ma fra voi non troverò alcun savio.
Dar cât despre voi toți, întoarceți-vă acum și veniți, căci nu pot găsi un înțelept printre voi.
11 I miei giorni passano, i miei disegni, i disegni cari al mio cuore, sono distrutti,
Zilele mele au trecut, scopurile mele sunt frânte, la fel gândurile inimii mele.
12 e costoro pretendon che la notte sia giorno, che la luce sia vicina, quando tutto è buio!
Ei schimbă noaptea în zi; lumina este de scurtă durată din cauza întunericului.
13 Se aspetto come casa mia il soggiorno de’ morti, se già mi son fatto il letto nelle tenebre, (Sheol h7585)
Dacă aștept, mormântul este casa mea; mi-am făcut patul în întuneric; (Sheol h7585)
14 se ormai dico al sepolcro “tu sei mio padre” e ai vermi: “siete mia madre e mia sorella”,
Am spus putrezirii: Tu ești tatăl meu; viermelui: Tu ești mama mea și sora mea.
15 dov’è dunque la mia speranza? questa speranza mia chi la può scorgere?
Și unde este acum speranța mea? Cât despre speranța mea, cine o va vedea?
