Proverbi 19
1 Il povero, che cammina nella sua integrità, Val meglio che il perverso di labbra, il quale [è] stolto.
Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui și este un prost.
2 Come chi è frettoloso di piedi incappa; Così non [vi è] alcun bene, quando l'anima è senza conoscimento.
De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaștere; și cel ce se grăbește cu picioarele sale păcătuiește.
3 La stoltizia dell'uomo perverte la via di esso; E pure il suo cuore dispetta contro al Signore.
Nechibzuința omului îi pervertește calea, și inima sa se înfurie împotriva DOMNULUI.
4 Le ricchezze aggiungono amici in gran numero; Ma il misero è separato dal suo intimo amico.
Averea face mulți prieteni, dar săracul este separat de aproapele său.
5 Il falso testimonio non resterà impunito, E chi sbocca menzogne non iscamperà.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni nu va scăpa.
6 Molti riveriscono il principe; Ma ognuno [è] amico del donatore.
Mulți vor implora favoarea prințului, și fiecare om este prietenul celui ce dă daruri.
7 Tutti i fratelli del povero l'odiano; Quanto più si dilungheranno i suoi amici da lui! Egli [con] parole [li] supplica, ma essi se ne vanno.
Toți frații celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmărește cu vorbe, totuși ei îi lipsesc.
8 Chi acquista senno ama l'anima sua; Chi osserva l'intendimento troverà del bene.
Cel ce obține înțelepciune își iubește propriul suflet; cel ce păstrează înțelegerea va găsi binele.
9 Il falso testimonio non resterà impunito, E chi sbocca menzogne perirà.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni va pieri.
10 I diletti non si convengono allo stolto; Quanto meno [conviensi] al servo signoreggiar sopra i principi!
Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
11 Il senno dell'uomo rallenta l'ira di esso; E la sua gloria [è] di passar sopra le offese.
Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
12 L'indegnazione del re [è] come il ruggito del leoncello; Ma il suo favore [è] come la rugiada sopra l'erba.
Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă.
13 Il figliuolo stolto [è] una grande sciagura a suo padre; E le risse della moglie [sono] un gocciolar continuo.
Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, și certurile soției sunt picurare neîncetată.
14 Casa e sostanza [sono] l'eredità de' padri; Ma dal Signore [viene] la moglie prudente.
Casa și averile sunt moștenirea părinților, și o soție chibzuită este de la DOMNUL.
15 La pigrizia fa cadere in profondo sonno; E la persona negligente avrà fame.
Lenevia te aruncă într-un somn adânc, și un suflet trândav va suferi foame.
16 Chi osserva il comandamento guarda l'anima sua; [Ma] chi trascura le sue vie morrà.
Cel ce păstrează porunca își păstrează propriul suflet, dar cel care își disprețuiește căile va muri.
17 Chi dona al povero presta al Signore; Ed [egli] gli farà la sua retribuzione.
Cel ce are milă de sărac împrumută DOMNULUI, și ceea ce el a dat, el îi va plăti din nou.
18 Gastiga il tuo figliuolo, mentre vi è ancora della speranza; Ma non imprender già di ucciderlo.
Disciplinează pe fiul tău cât este speranță și nu lăsa sufletul tău să cedeze din cauza plânsului său.
19 Chi [è] grandemente iracondo [ne] porterà la pena; Che se tu [lo] scampi, tu lo renderai vie più [iracondo].
Un om al unei mari furii va suferi pedeapsă; deoarece, dacă îl eliberezi, totuși va trebui să o faci din nou.
20 Ascolta consiglio, e ricevi correzione, Acciocchè tu diventi savio alla fine.
Ascultă sfatul și primește instruirea, ca să fii înțelept la sfârșitul tău.
21 [Vi sono] molti pensieri nel cuor dell'uomo; Ma il consiglio del Signore [è] quello che sarà stabile.
Multe sunt planurile în inima unui om; totuși sfatul DOMNULUI, acela va sta în picioare.
22 La benignità dell'uomo [è] il suo ornamento; E meglio vale il povero, che l'uomo bugiardo.
Dorința unui om este bunătatea sa, și un om sărac este mai bun decât un mincinos.
23 Il timor del Signore [è] a vita; [E chi lo teme] passerà la notte sazio, [e] non sarà visitato da alcun male.
Teama de DOMNUL tinde la viață, și cel ce o are va trăi satisfăcut; nu va fi vizitat de rău.
24 Il pigro nasconde la mano nel seno, E non la ritrae fuori, non pure [per recarsela] alla bocca.
Un leneș își ascunde mâna în sân și nici măcar nu și-o duce la gură din nou.
25 Percuoti lo schernitore, e il semplice ne diventerà avveduto; E se tu correggi l'[uomo] intendente, egli intenderà la scienza.
Lovește pe batjocoritor și cel simplu va lua seama; și mustră pe unul ce are înțelegere și el va înțelege cunoașterea.
26 Il figliuolo che fa vergogna e vituperio, Ruina il padre, [e] scaccia la madre.
Cel ce jefuiește pe tată și își alungă mama, este un fiu care face rușine și aduce ocară.
27 Figliuol mio, ascoltando l'ammaestramento, Rimanti di deviare da' detti di scienza.
Încetează, fiul meu, să asculți instruirea care te abate de la cuvintele cunoașterii.
28 Il testimonio scellerato schernisce la dirittura; E la bocca degli empi trangugia l'iniquità.
Un martor neevlavios batjocorește judecata, și gura celui stricat mănâncă nelegiuire.
29 I giudicii sono apparecchiati agli schernitori, E le percosse al dosso degli stolti.
Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor.
