Proverbi 5
1 Figlio mio, fà attenzione alla mia sapienza e porgi l'orecchio alla mia intelligenza,
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 perché tu possa seguire le mie riflessioni e le tue labbra custodiscano la scienza.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 Stillano miele le labbra di una straniera e più viscida dell'olio è la sua bocca;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 ma ciò che segue è amaro come assenzio, pungente come spada a doppio taglio.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Per timore che tu guardi al sentiero della vita, le sue vie volgono qua e là; essa non se ne cura.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Ora, figlio mio, ascoltami e non allontanarti dalle parole della mia bocca.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Tieni lontano da lei il tuo cammino e non avvicinarti alla porta della sua casa,
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 per non mettere in balìa di altri il tuo vigore e i tuoi anni in balìa di un uomo crudele,
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 perché non si sazino dei tuoi beni gli estranei, non finiscano le tue fatiche in casa di un forestiero
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 e tu non gema sulla tua sorte, quando verranno meno il tuo corpo e la tua carne,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 e dica: «Perché mai ho odiato la disciplina e il mio cuore ha disprezzato la correzione?
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Non ho ascoltato la voce dei miei maestri, non ho prestato orecchio a chi m'istruiva.
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 Per poco non mi son trovato nel colmo dei mali in mezzo alla folla e all'assemblea».
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Bevi l'acqua della tua cisterna e quella che zampilla dal tuo pozzo,
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 perché le tue sorgenti non scorrano al di fuori, i tuoi ruscelli nelle pubbliche piazze,
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 ma siano per te solo e non per degli estranei insieme a te.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Sia benedetta la tua sorgente; trova gioia nella donna della tua giovinezza:
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 cerva amabile, gazzella graziosa, essa s'intrattenga con te; le sue tenerezze ti inebrino sempre; sii tu sempre invaghito del suo amore!
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Perché, figlio mio, invaghirti d'una straniera e stringerti al petto di un'estranea?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 Poiché gli occhi del Signore osservano le vie dell'uomo ed egli vede tutti i suoi sentieri.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 L'empio è preda delle sue iniquità, è catturato con le funi del suo peccato.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 Egli morirà per mancanza di disciplina, si perderà per la sua grande stoltezza.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
