Giobbe 39
1 Sai tu quando figliano le camozze e assisti al parto delle cerve?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Conti tu i mesi della loro gravidanza e sai tu quando devono figliare?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 Si curvano e depongono i figli, metton fine alle loro doglie.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Robusti sono i loro figli, crescono in campagna, partono e non tornano più da esse.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Chi lascia libero l'asino selvatico e chi scioglie i legami dell'ònagro,
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 al quale ho dato la steppa per casa e per dimora la terra salmastra?
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 Del fracasso della città se ne ride e gli urli dei guardiani non ode.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 Gira per le montagne, sua pastura, e va in cerca di quanto è verde.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Il bufalo si lascerà piegare a servirti o a passar la notte presso la tua greppia?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Potrai legarlo con la corda per fare il solco o fargli erpicare le valli dietro a te?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Ti fiderai di lui, perché la sua forza è grande e a lui affiderai le tue fatiche?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Conterai su di lui, che torni e raduni la tua messe sulla tua aia?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 L'ala dello struzzo batte festante, ma è forse penna e piuma di cicogna?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 Abbandona infatti alla terra le uova e sulla polvere le lascia riscaldare.
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 Dimentica che un piede può schiacciarle, una bestia selvatica calpestarle.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 Tratta duramente i figli, come se non fossero suoi, della sua inutile fatica non si affanna,
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 perché Dio gli ha negato la saggezza e non gli ha dato in sorte discernimento.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 Ma quando giunge il saettatore, fugge agitando le ali: si beffa del cavallo e del suo cavaliere.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Puoi tu dare la forza al cavallo e vestire di fremiti il suo collo?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Lo fai tu sbuffare come un fumaiolo? Il suo alto nitrito incute spavento.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Scalpita nella valle giulivo e con impeto va incontro alle armi.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 Sprezza la paura, non teme, né retrocede davanti alla spada.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Su di lui risuona la faretra, il luccicar della lancia e del dardo.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 Strepitando, fremendo, divora lo spazio e al suono della tromba più non si tiene.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Al primo squillo grida: «Aah!...» e da lontano fiuta la battaglia, gli urli dei capi, il fragor della mischia.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Forse per il tuo senno si alza in volo lo sparviero e spiega le ali verso il sud?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 O al tuo comando l'aquila s'innalza e pone il suo nido sulle alture?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 Abita le rocce e passa la notte sui denti di rupe o sui picchi.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 Di lassù spia la preda, lontano scrutano i suoi occhi.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 I suoi aquilotti succhiano il sangue e dove sono cadaveri, là essa si trova.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
