Giobbe 3

1 Dopo, Giobbe aprì la bocca e maledisse il suo giorno;

După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.

2 prese a dire:

Și Iov a vorbit și a spus:

3 Perisca il giorno in cui nacqui e la notte in cui si disse: «E' stato concepito un uomo!».

Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.

4 Quel giorno sia tenebra, non lo ricerchi Dio dall'alto, né brilli mai su di esso la luce.

Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.

5 Lo rivendichi tenebra e morte, gli si stenda sopra una nube e lo facciano spaventoso gli uragani del giorno!

Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.

6 Quel giorno lo possieda il buio non si aggiunga ai giorni dell'anno, non entri nel conto dei mesi.

Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.

7 Ecco, quella notte sia lugubre e non entri giubilo in essa.

Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.

8 La maledicano quelli che imprecano al giorno, che sono pronti a evocare Leviatan.

Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.

9 Si oscurino le stelle del suo crepuscolo, speri la luce e non venga; non veda schiudersi le palpebre dell'aurora,

Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,

10 poiché non mi ha chiuso il varco del grembo materno, e non ha nascosto l'affanno agli occhi miei!

Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.

11 E perché non sono morto fin dal seno di mia madre e non spirai appena uscito dal grembo?

De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?

12 Perché due ginocchia mi hanno accolto, e perché due mammelle, per allattarmi?

De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?

13 Sì, ora giacerei tranquillo, dormirei e avrei pace

Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,

14 con i re e i governanti della terra, che si sono costruiti mausolei,

Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;

15 o con i principi, che hanno oro e riempiono le case d'argento.

Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;

16 Oppure, come aborto nascosto, più non sarei, o come i bimbi che non hanno visto la luce.

Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.

17 Laggiù i malvagi cessano d'agitarsi, laggiù riposano gli sfiniti di forze.

Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.

18 I prigionieri hanno pace insieme, non sentono più la voce dell'aguzzino.

Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.

19 Laggiù è il piccolo e il grande, e lo schiavo è libero dal suo padrone.

Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.

20 Perché dare la luce a un infelice e la vita a chi ha l'amarezza nel cuore,

Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,

21 a quelli che aspettano la morte e non viene, che la cercano più di un tesoro,

Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;

22 che godono alla vista di un tumulo, gioiscono se possono trovare una tomba...

Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?

23 a un uomo, la cui via è nascosta e che Dio da ogni parte ha sbarrato?

De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?

24 Così, al posto del cibo entra il mio gemito, e i miei ruggiti sgorgano come acqua,

Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.

25 perché ciò che temo mi accade e quel che mi spaventa mi raggiunge.

Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.

26 Non ho tranquillità, non ho requie, non ho riposo e viene il tormento!

Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.